Știm cu toții ce se spune despre răzbunare. A cui armă ar fi și de ce e bine să nu fim obsedați de ea. La fel de bine știm însă cu toții ce gust bun are atunci când reușim s-o plasăm unde trebuie, când roata vieții se întoarce. Nu știu cât de mult a visat Jurgen Klopp la o răzbunare, hai să-i zicem revanșă, e un cuvânt mai apropiat de sport, pentru acea finală de Champions League pierdută în 2013 în fața lui Bayern, știu însă că viața i-a dat posibilitatea acestei revanșe. Pesemne că, dacă ar putea, Klopp ar schimba succesul de miercuri pe victoria de-atunci de pe ”Wembley” plus un titlul anul acesta în Premier League, ar fi un troc bunicel, dar aici nu suntem la piață, suntem la fotbal. Iar la fotbal, Liverpool a fost suficient de mult peste Bayern în această dublă manșă, consființind cu această calificarea urcușul Premier League spre poziția dominantă în Europa de acum mai bine de 10 ani. Dar să le luăm pe rând. Citeste mai mult …
Cea mai buni din lume, atunci când vorbim de fotbal, ar trebui să fie, teoretic măcar, Real Madrid. Am spus teoretic, rețineți vă rog! Teoria asta vine din ultimul trofeu pe care gruparea de pe ”Bernabeu” l-a obținut, în urmă cu câteva zile: Mondialul Cluburilor. Teoretic deci, Real Madrid este campioana mondială a cluburilor, deci cea mai bună echipă din lume. Punem punct însă, căci practica îi cam omoară pe madrileni. Iar asta s-a văzut perfect în chiar primul meci al anului, remiza de la Villarreal. An nou, defecte vechi. Citeste mai mult …
Pep Guardiola a sosit în Anglia în vara lui 2016. Avea în bagajul său, printre altele (”accidental”, vorba lui Ilie Dumitrescu), trei titluri de campion al Spaniei, trei titluri de campion al Germaniei, două Champions League, două Supercupe europene și două Mondiale ale cluburilor. Toate păreau însă derizorii la acel moment, toate aceste trofee aveau în dreptul lor diferite comentarii negative. Ca oricare dintre noi, Guardiola are admiratori, dar și persoane care nu-l suportă. Perioada petrecută pe banca Barcelonei și duelul său, planetar la acea vreme cu Real Madrid-ul lui Mourinho, au radicalizat foarte mult sentimentele oamenilor față de el. În sensul că nu prea există cale de mijloc, ori îl simpatizezi, ori îl antipatizezi. Ceea ce, de exemplu, unui Jurgen Klopp nu i se întâmplă, despre el nu se poate spune că le este antipatic nici măcar dușmanilor înverșunați ai lui Liverpool. Cu Pep însă e altceva, iar motivul mi se pare evident, cel pe care l-am expus mai sus. Citeste mai mult …
Am avut intenția să scriu acest text încă de acum două săptămâni. Chit că atunci lucrurile nu erau pe deplin clarificate, totuși tendința deja exista. A apărut însă povestea cu Toto Berizzo, de după acel fantastic Sevilla-Liverpool, care m-a făcut să schimb cu totul direcția articolului respectiv. Acea poveste, în paranteză fie spus, n-a fost chiar atât de emoționantă precum a fost prezentată în mass-media în dimineața următoare partidei de pe ”Sanchez Pizjuan”, în sensul că la Sevilla se știa de câteva zile despre boala lui Berizzo (între timp a fost operat și e deja în tratament intensiv), dar ideea în sine a fost prea frumoasă, firul epic era prea ofertant. Eu unul, am mai zis-o, prefer astfel de subiecte, chiar cosmetizate pe alocuri, care să-mi arate fața umană și însorită a fotbalului, poate e un soi de autoapărare, e posibil, dar e fenomenul din care îmi câștig existența și nu vreau să insist până la saturație pe latura negativă, prezentă în mod clar, căci nu cred că ajută nimănui. În fine, nu mai insist, e o temă de dezbatere pe care poate o voi aborda altădată. Deocamdată revin la ceea ce intenționam să scot în evidență acum două săptămâni. Și anume faptul că imperiul contraatacă. Citeste mai mult …
Prea ocupați noi pe plaiurile noastre mioritice cu acest final de campionat cum n-am mai avut (eu unul nu-mi amintesc când au mai fost 3 echipe cu șanse de a câștiga titlul înaintea ultimelor 90 de minute), dar care s-a încheiat cu un soi de circ din care avem din plin și de care nu izbutim să ne detașăm, prea ocupați cu asta spuneam, am trecut un pic cu vederea faptul că Chelsea a devenit noua campioană a Angliei. Evenimentul n-a fost peste măsură de surprinzător, căci deznodământul acesta era așteptat de săptămâni bune, dar asta nu înseamnă că nu trebuie menționat și mai ales analizat. Căci ceea ce a reușit Antonio Conte în primul său an de mandat la ”The Blues” și, mai ales, la prima lui experiență ca antrenor în afara Italiei reprezintă o performanță excepțională ce-l ridică pe italian la nivelul antrenorilor mari ai momentului. Să câștigi un campionat devenit un soi de Champions League al antrenorilor poate fi asemănat cu câștigarea unui trofeu european important, ceea ce transformă, în opinia mea cel puțin, un antrenor foarte bun într-un antrenor mare. Citeste mai mult …
Vestea demiterii lui Claudio Ranieri de la Leicester a venit joi seară, în timp ce erau în plină desfășurare meciuri din Europa League, și a făcut repede înconjurul lumii, duelurile din competiția continentală, cu doza lor certă de dramatism, vezi Zenit-Anderlecht, trecând oarecum în plan secund. Cum de o asemenea știre a prins un asemenea protagonism? Vorbim totuși de demiterea unui antrenor, lucru foarte obișnuit în fotbalul de azi, mai mult decât atât, vorbim de demiterea unui antrenor al unei echipe aflate într-o situație extrem de delicată în lupta pentru evitarea retrogradării. Deși faptul era mai degrabă banal, personajul și contextul l-au transformat într-o știre de pagina 1 pentru toate ziarele de sport ce se respectă, dar și pentru publicații generaliste ce se respectă. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!