A fost meciul unei națiuni. Chiar am crezut că putem să ne depăsim condiția, că putem și noi să întoarcem un rezultat negativ. Că putem și noi să arătăm că avem caracter, că știm și altceva în afară să ne plîngem că ne-au furat arbitrii, că n-avem bani și că, în general, soarta ne e potrivnică. Sau că putem fi altceva decît frustrați.
Chiar am crezut că ”tricolorii” vor reprezenta spiritul acelor oameni care nu vor să renunțe, spiritul acelor oameni care nu vor să se simtă mereu inferiori, spiritul acelor oameni care își cunosc valoarea, spiritul acelor oameni care au primit o educație și o dau mai departe, spiritul acelor oameni care au muncit și vor munci corect, pentru că asta știu să facă. Sînt mulți din aceștia în România, foarte mulți, dar n-au curajul să scoată capul și să ridice vocea, pentru că știu că o fac degeaba.
Din păcate, am crezut degeaba. N-am putut să ne depășim condiția, n-am putut să trecem dincolo de bariera pusă de valoarea unora, grecii mai exact, și stilul nostru de ”ciupeală”, cu care am crezut că putem sări acea barieră. N-am putut, așa că stăm acasă, iar ăn locul nostru vor merge ei, grecii, care au știut exact cum să joace un astfel de meci. Și au avut și cu ce, au avut și cu cine. De fapt, asta e şi discuţia. E ca în film, pînă la urmă. Dacă îţi propui să ajungi Alain Delon, trebuie să faci ceva în sensul ăsta. Altfel rămîi la stadiul de Alain “Deloc”. Un “deloc” nici măcar onorabil.
Cineva, prin tribuna în care am stat eu, a spus la un moment dat că singurul mod prin care puteam să-i facem pe greci să se le fie frică de noi în această dublă mansă era să-i amenințăm că nu mai mergem la ei la vară, la mare. Că-i boicotăm și că, în locul lor, îi alegem pe turci. Atunci poate că ar fi pus un pic în balanță dacă merită să meargă la un campionat mondial tocmai în Brazilia, cu mari sacrificii financiare, sau să-și crească puțin PIB-ul pe spinarea românilor care-și cheltuie economiile într-o săptămînă prin insulele lor (nu că ar avea de ales, căci o săptămînă la mare în Grecia poate fi mai avantajoasă decît un week-end la Mamaia, dar asta e cu totul altă poveste).
Nu cred că grecii au tremurat vreun pic în meciurile cu noi. Un gol din fază fixă și un autogol, cu asta am vrut noi să ne calificăm la un Mondial. Puțin, foarte puțin, vorba filmului.
Ideea e că s-a terminat. Speranța moare ultima, dar cînd e să moară, tot moare. A noastră a murit la golul lui Mitroglou, pe care lumea îl botezase pe stadion ”Milogu”. Milog, milog, dar ne-a dat de ne-a julit, asta ca să mențin limbajul tribunei. Mi-am amintit brusc cum rîdeam în 2001 de Rudonja, care nu dăduse nici un gol în echipa națională a Sloveniei. ”Turbo Rudonja” îl persiflam noi pe Ghencea, pînă ne-a dat și el o bucată, că trebuia undeva să dea primul gol din carieră, nu? Ne-a găsit pe noi mai miloși. Așa și cu Mitroglou. Noi am rîs de el, el a rîs de noi, rîsul lui e însă cel mai sănătos, al nostru sună a pagubă.
Mai multe nu vreau să spun. Părerea mea despre Pițurcă o știți. Chit că am crezut că putem să calificăm. Simt oricum că deja s-a dat drumul la cîini. E o expresie ce se vîntură printre ziariștii care se cred de succes. Să plece Pițurcă și să vină altul. Cine, nu mai contează, important e să plece Pițurcă. Așa cum a fost important s- plece și data trecută, iar apoi l-am pus la loc. Că așa sîntem noi, miloși, vă amintiți.
Normal ar fi să plece. Moral. Sincer nu-l văd însă în stare de acte morale. Așa că dacă va fi să plece, va pleca bine garnisit în buzunare. Sau, mă rog, conturi, că nu se mai poartă banii la sacoșă. În fond, el are dreptate, obiectivul lui e Euro 2016. Sau 2020, cine mai știe. Poți să-i reproșezi ceva din acest punct de vedere? E în grafic, șansele de calificare la Euro 2016 sînt intacte. Ajungem la fondul problemei. Cine ar trebui de fapt să plece? Răspunsul îl știm, dar ce folos. Cei care au guvernat haosul din fotbalul românesc, care n-au fost în stare să profite de emulația colosală creată după 1994, după 1998, chiar și după 2000. Sau dacă au făcut-o, au făcut-o în interes propriu. Poate că ar fi cazul să se retragă. În poziții onorifice, ca să fie toată lumea mulțumită.
Altfel, să fim noi sănătoși. O să vină Sărbătorile, apoi Paștele, apoi vara.Vom vedea Mondialul la televizor, ne vom alege o echipă cu care să ținem și ne vom certa pe facebook la nesfîrșit pe tema asta. Apoi va trece și vara și va începe o nouă campanie. Eventual cu un alt selecționer, eventual cu un alt șef la FRF. Foarte bine. Și ce dacă?, vă întreb eu. Într-o ţară aflată în continuă campanie electorala, noua campanie a echipei naţionale pare să nu mai intereseze pe nimeni.
Am crescut cu echipa asta naţională. Era reperul nostru, mîndria noastră. Ne interesa tot ce se întîmplă în jurul ei. Dacă pe Hagi, Gică Popescu sau Ilie Dumitrescu îi durea glezna sau genunchiul, parcă ne durea şi pe noi. Am ieşit în stradă pentru ei, ne-am bucurat împreună, am plîns şi noi atunci cînd plîngeau ei. Ultima dată am plîns în 2001, alături de Contra şi de ceilalţi, pe Ghencea succeselor noastre, după un meci blestemat cu Slovenia. Atunci a început decăderea noastră, atunci s-a întors parcă şi norocul lui Hagi, de atunci am început să coborîm. Şi să redevenim ceea ce am fost întotdeauna, fotbalistic vorbind, o naţiune de plan secund, care obţine doar accidental performanţe.
Cînd s-a retras Hagi, o ţară întreagă a plîns alături de el. Cînd s-a retras Chivu, o ţară întreagă a plîns de dorul lui Hagi. Cînd se va retrage căpitanul de azi, o țară întreagă se va chinui să-și amintească despre cine este vorba.
cat de corect spus, mai ales la final!
cum e la roma unicul capitan totti,cam asa e si la echipa nationala ,unicul capitan a fost ,este si va ramane pe vecie hagi ,chiar daca sa retras de ani buni,dar daruirea de care dadea dovada in teren pt echipa nationala nu cred ca a fost egalata de altcineva.este de ajuns sa il auzi cum vorbeste despre echipa nationala ca sa iti dai seama cat de mult a insemnat pt el si implicit pt generatia lui.
asta e ,ar trebui sa fim fericiti ca am trait acele momente cum le-am trait,desi cand era wc94 eram prea mic ca sa inteleg ce se intampla.nu mai zic ca eram atat de mic incat nici nu stiam ca exista campanii de calificare pt acele turnee finale,credeam ca este ceva normal sa ne aflam acolo(la ce echipa aveam nu cred ca eram deplasat in gandire)
aseara lam auzit pe mutu la digi,parerea mea ca trebuia sa vina cu acele declaratii mai devreme ,acum este mult prea tarziu.pacat de viata lui extrasportiva,pt ca a fost un fotbalist extraordinar de talentat,dupa hagi poate doar el a avut acel instinct de lider,desi capitanul era chivu,mi s-a parut intotdeauna ca mutu era liderul adevarat din teren.
am ajuns sa regret pana si generatia lui mutu ,ce vine din spate este dezastru.
sanatate si numai bine!
Cînd s-a retras Hagi, o ?ar? întreag? a plîns al?turi de el. Cînd s-a retras Chivu, o ?ar? întreag? a plîns de dorul lui Hagi. Cînd se va retrage c?pitanul de azi, o ?ar? întreag? se va chinui s?-?i aminteasc? despre cine este vorba. Tare asta! Desi Chivu a fost jucator mai „trofeat”, a luptat mai bine pentru italieni.
Cînd s-a retras Hagi, o ?ar? întreag? a plîns al?turi de el. Cînd s-a retras Chivu, o ?ar? întreag? a plîns de dorul lui Hagi. Cînd se va retrage c?pitanul de azi, o ?ar? întreag? se va chinui s?-?i aminteasc? despre cine este vorba. Tare asta! Desi Chivu a fost jucator mai „trofeat”, a luptat mai bine pentru italieni.
Cînd s-a retras Hagi, o ?ar? întreag? a plîns al?turi de el. Cînd s-a retras Chivu, o ?ar? întreag? a plîns de dorul lui Hagi. Cînd se va retrage c?pitanul de azi, o ?ar? întreag? se va chinui s?-?i aminteasc? despre cine este vorba. Tare asta! Desi Chivu a fost jucator mai „trofeat”, a luptat mai bine pentru italieni.
total de acord , totusi 20 de milioane de oameni l-au agreat pe Piturca din cauza norocului sau. Pai rezulta ca suntem singura tara din lumea asta unde punem sau sustinem un antrenor in functie de noroc. Probabil urmeaza sa mai mergem si la vrajitoare in urmatoarea campanie si e gata. Pai daca si managerul de la Tarom e mentinut in functie tot pt ca a avut noroc in viata…….
Bravo, Andrei! Finalul e de antologie.
Frumos articol, iar finalul e epic..facem parte si lumea a 2-a, a 3-a fotbaluluii si punct.ar trebui sa ne obisnuim cu asta.
Bravo Andrei, foarte bun articolul! Ar trebui tiparit si inramat pe toate holurile de la FRF.
A devenit un obicei sa credem in minuni, miracole si in „Maxim am spus”! Presa, sigur, si’a vazut interesul si trebuia sa creada vezi doamne, venea ceva rating in plus la vara. Pai hai sa il punem pe Ogica antrenor daca nimereste 6 din 11 scoatem si o manea. 80% din sansele noastre de calificare erau puse si asa pe „norocu lu Piturca”.
eu unul…nu mi-am facut vb lui Emeric Ienei iluzii la partida de aseara ca sa nu am deziluzii….si parca am primit esecul mai usor decat daca m-as fi uitat la meci…stiam aproape toti ca nu mai sunt sanse dupa meciul tur….dar oricat am incerca sa ne pacalim…undeva in adancul nostru am sperat intr-o minune…de parca acestea se intampla des….pacat de aceasta noua ratare…dar sincer eu oricum raman la echipa mea de club pt ca Romania de la generatia lui Hagi mi-a daruit numai dezamagiri…si nu pot sa tin chiar asa non stop si neconditionat cu nationala cand ea nu imi aduce deloc satisfactie…Euro 2008 a fost un accident faptul ca am ajuns acolo…in fine…Andrei un articol super ca de obicei din partea ta!
Andrei,crezi ca daca Reghecampf era antrenorul nationalei la baraj ne calificam?
Mi-l amintesc pe tatal meu care in ’89 cand ne-am calificat la mondialul din Italia plangea. Aveam 11ani atunci si ma intrebam ce l-a apucat.
Din pacate, 24 ani mai tarziu, am ajuns sa il inteleg. Si pentru ca speranta moare ultima, imi doresc ca fiul meu sa treaca prin aceeasi dilema la aceeasi varsta. Daca va fi asa…vom fi calificati pentru mondialul din 2022. Nu mai e chiar atat de mult, nu?
Tocmai am citit postarea aceasta, dupa cea legata de Zidane. Ei bine, cand am vazut documentarele cu Zizou mi-am amintit de un interviu recent dat de un alt jucator de exceptie, Dennus Bergkamp (link-ul il las mai jos). Intrebat de inceputul carierei, unde ii avea drept model pe alde Cruyff, Van Basten si Rijkaard, olandezul punea accentul pe stilul invatat la Ajax, pe tehnica dobandita acolo, pe felul in care a fost instruit sa gandeasca pe teren. Revenind la postarea legata de echipa nationala, cred ca atunci cand vom avea academii macar la jumatate din valoarea celei din Amsterdam, vom putea spera la calificari bazate pe valoare si nu obtinute accidental.
link-ul cu Dennis Bergkamp: http://www.youtube.com/watch?v=ps_IGw989v0
15 Comentarii