Așadar, avem barajul! Să recunoaștem, e ceea ce ne-am propus la începutul acestor preliminarii. Ne-am propus și am obținut. Vom avea de jucat două meciuri infernale, indiferent de numele adversarului, dar, în momentul ăsta mai mult de o calificare la baraj nu ne puteam propune. Că ne-a calificat Olanda, că ne-am calificat noi, zău dacă mai contează, important e că ne-am calificat.
Ieri, înainte de cele două partide, scriam tot aici că am încredere în Olanda. Ilie Dumitrescu, de exemplu, nu avea foarte mare. Olanda și-a resepectat însă blazonul și a bătut la Istanbul, în ciuda unui public ostil, dar și a unui adversar bun. Eu cred că Turcia e peste România în momentul ăsta, de aceea faptul că le-am luat fața în această grupă e o mare realizare. În postul de care aminteam mai sus, invitam pe toată lumea să privească naționala Turciei, antrenorul pe care-l au, jucătorii ce au fost selecționați și rolul pe care-l au acești jucători în echipele de club de la care provin. Și apoi vă invit să faceți același lucru cu fotbaliștii români! Eu cred că e sensibilă diferența în favoarea turcilor.
Dacă e să privim lucrurile corect, noi am plecat la aceste preliminarii din urna a patra valorică. Cu șansa a patra, deci. Mi se pare ușor ciudată reacția pe care au avut-o, și o au, unii oameni, jurnaliști inclusiv, sau mai ales jurnaliști, față de acest baraj. Că n-am jucat strălucit, că n-am meritat, că nu ne-a calificat noi, ci ne-a calificat Olanda. Perfect de acord cu unele din aceste aspecte. Cu un amendament. De calificat ne-a calificat, dacă e s-o luăm așa, Ungaria, căci Olanda și-a menținut traseul victorios peste tot, mai puțin în Estonia, unde a fost un accident. Noi am bătut în Turcia, Turcia a bătut la noi, în schimb rezultatele turcilor cu Ungaria i-au tras în jos și i-au scos de la baraj. Nu înțeleg ce ar fi vrut cei care acum contestă și acest baraj ori îl privesc ca pe un dar nemeritat. E ca și cum i-ai scoate ochii unui cîștigător la loto că n-a muncit acei bani și, în concluzie, nu-i merită. Dacă băteam cu 5-0 Estonia, toată lumea s-ar fi repezit să spună ca fost blat.
Avem un stil ciudat de a ne bucura. Cînd ne-am calificat la Euro 2008, am bătut monedă pe acel gol din ofsaid marcat de Goian cu Olanda, la Constanța. Francezii s-au calificat la Mondialul din 2010 după un furt grosolan în barajul cu Irlanda, pe care l-au recunoscut, dar n-au pus calificarea pe seama acelei erori niciodată, așa cum am făcut noi.
Avem un stil ciudat de a privi lucrurile. Avem tendința de a ne crede mai tari decît sîntem în realitate. Avem tendința de a crede că fotbalul românesc e în continuare cel reprezentat de Generația de Aur. Repetați exercițiul de mai sus cu jucătorii din acea epocă. Vedeți la ce echipe evoluau ei și care era greutatea lor la acele echipe. Vremurile alea s-au dus, mai degrabă au fost un accident fericit în istoria plină de eșecuri pe care o are fotbalul românesc. Acea generație e o excepție și nu cred că se va mai repeta vreodată. De acord, din vina celor care au gestionat fotbalul românesc în toată această perioadă și n-au știut, nu i-a interesat sau n-au vrut să profite de emulația ce se crease în jurul acestui sport după Mondialul din 1994. Dacă în 1994, hai să zicem în în 1998, hai să zicem în 2002 începeam un program precum cel al belgienilor, poate că aveam și noi jucători apropiați de cei din 1994. Vîrfurile fotbalului nostru n-au făcut alceva decît să guverneze o mocirlă plină de furtișaguri, mîrșăvii și mîrlănii, din care nu se putea naște nimic notabil.
BILETE DE INTRARE LA MECIUL FC BARCELONA – REAL MADRID GĂSIȚI AICI:
Avem un stil ciudat de a privi lucrurile și din pricina acestor conducători. Poate că totuși ar trebui să ne temperăm pornirile negativiste, să căutăm să fim mai pozitivi. Jurnaliștii în primul rînd, pentru că ei sînt cei care crează opiniile totuși. N-am o relație prea bună cu Lucian Lipovan, de la ProSport, dimpotrivă aș putea spune, însă ceea ce a scris el după meciul cu Estonia mi se pare de foarte mult bun simț. Toată presa străină a remarcat revenirea României, după atîția ani, la un asemenea nivel, numai noi ne simțim datori să-i răspundem lui Raț, de parcă Raț n-are voie să aibă o opinie care s-o contrazică pe a noastră. Deontologia noastră e perfectă, a lor e imperfectă.
Îmi doream înainte de ultima etapă a preliminariilor un baraj în calea uitării. Un baraj care să ne readucă sentimentul că existăm, să ne readucă inclusiv teama de eșecuri memorabile, pe care o cam uitasem. Ne doream să avem măcar după ce să plîngem, ca atunci în 1994, ca atunci după Slovenia, ca atunci la Copenhaga. Iată că avem această ocazie și, poate, nu vom plînge. De ce să nu încercăm să sperăm că vom fi fericiți, că vom merge la Mondiale, de să nu gîndim pozitiv și atragem de partea noastră energiile pozitive?
Mă întreb dacă unii nu-și doresc mai mult o necalificare, ca să aibă motiv să critice din nou, să dea de pămînt cu Pițurcă și cu jucătorii, să arate că au avut dreptate cînd criticau. Asta deși o calificare la Mondial ar fi o gură nesperată de oxigen pentru o presă scrisă care moare încet, din cauze incerte, pe care unii încearcă să le arunce exclusiv în spinarea cititorilor, deși mie unul mi-e greu să pricep cum o țară cu 20 de milioane de oameni nu poate susține o presă rezonabilă.
Nu-mi place Pițurcă. Deloc. Mi se pare un antrenor urechist, deloc adaptat la nou, mult mai deschis pornirilor de jucător de poker decît unor eventuale strategii fotbalistice. Îmi pare un orgolios peste măsură, un selecționer cu o selecție mai mult decît bizară, dacă n-ar fi interesată. Cointeresată, mai bine zis. Cu acea față mereu încruntată a îndepărtat multă lume din jurul echipei naționale, a atras multe antipatii din partea jurnaliștilor. În martie scriam însă că am încredere că ne va duce la baraj. Uite că s-a întîmplat. Nici nu vreau să mă gîndesc cum se va comporta el dacă ne va califica la turneul final. Îmi asum însă acest risc. Se fac 15 ani de cînd n-am fost la un Mondial. Ar fi magnific să putem fi în Brazilia, ar fi mult peste condiția de azi a fotbalului românesc. Să ne gîndim doar ce țări sînt sigure deja că vor vedea Mondialul la televizor. Am fost la două Mondiale, unul cu România, altul fără, și știu ce reprezintă o asemenea competiție la nivel global. Iar cea de la anul se anunță mai mult decît spectaculoasă.
Dacă Victor Pițurcă izbutește să ne ducă la Mondiale, îmi asum orice risc în ceea ce privește persoana lui. Chiar riscul să-mi devină simpatic. Simpatic de antipatic.
Ai dreptate, la modul cum am resuit sa batem Turcia si la selectionerul pe care il avem, cred ca am realizat deja mult peste asteptari, totusi nu-ti impartasesc pesimismul privind viitorul fotablului romanesc, eu sper in continuare ca vom ajunge mai sus, pt. ca fotbalisti de calitate avem, problema este mediul care ii inconjoara si persoanele ce conduc acest fotbal. Problema la noi vine de la baza, de la societatea in care traim. Raman totusi optimist , cum se spune „speranta e ultima care moare”
Ce zice Hagi despre Ianis mai cre?te mult?
Cu privire la aceasta campanie care s-a terminat cu aceasta calificare a noastra la baraj, sunt doua puncte de vedere, dupa mine. Daca te gandesti ca am fost trasi din urna a patra si in comparatie cu Turcia suntem net inferiori( o comparatie cu Olanda nici in gluma n-ar merge), acest baraj obtinut nu poate fi altceva decat o surpriza foarte placuta si o performanta deosebita. Pe de alta parte, daca ne uitam la evolutiile noastre din aceste preliminarii si ne gandim de norocul urias pe care l-am avut, in mai multe momente( faptul ca Olanda a avut pentru ce sa traga in meciul de ieri si astfel a batut, faptul ca pentru jumatate din meciurile din aceste preliminarii Turcia a avut un selectioner jenant in persoana acelui Abdulah Avci, faptul ca o presupusa contracandidata la locul 2, Ungaria,e o echipa sub Cipru, Albania sau Moldova, etc.) atunci e clar totusi ca nu prea avem motive de optimism pe viitor. In fine, Hai Romania!
Fabulos articol! Se vede inginerul din tine, satul fiind de atati jurnalisti nepragmatici si nerealisti, precum Geambasu sau Radulescu, care emana o rautate si o invidie excesiva. Asa cum ai remarcat si tu, presa straina, de alt calibru, a remarcat revenirea noastra,
in timp ce, ai nostri, cei doi mentionati mai devreme, il apostrofau pe Rat, respectiv Piturca. Macar dupa ce il manjesti cu noroi 2 ani, sterge-l
un pic pe fata cand merita. In plus, esti printre putinii care spun ceea ce se intampla cu adevarat: turcii mai buni ca noi (am profitat de Avci), NOI NE-AM CALIFICAT (ordinea meciurilor jucate a fost trasa la sorti, puteam sa jucam noi ultimii cu Olanda si Turcii la inceput),
am fost mai mult decat speculativi (mana hulitului Piturca – atentie! Nu sunt fan). In ceea ce priveste stilul de a ne bucura, este cel putin ciudat, si asta pentru ca acest stil se identifica cu cel al presei, atunci cand generalizezi reactia unei tari dupa un astfel de eveniment de anvergura. Geambasule, nu te mai incrunta si nu-ti mai taia perciunii cu tot cu ureche, poate asa nu te mai simti complexat! Si ultima idee abordata de tine, cea referitoare la cauzele situatiei actuale si la discrepanta dintre noi si restul lumii in ultimii 20 de ani, este poate cel mai clar aspect dintre toate. Ai facut foarte bine ca l-ai abordat succint, nu merita, intrucat, pe langa faptul ca este rasdiscutat,
nimeni din cei care au puterea nu ridica un deget. Felicitari!
Foarte bun articolul, dar de ce vine dupa meci? Aceeasi situatie era si inainte, nivelul nostru tot sub cel al Turciei era, cu mari sanse, totusi, de a merge la baraj. Nu inteleg constatarile astea tardive. Printr-un articol similar, scris inainte de meciul cu Estonia, puteam fi mai multi pe stadion, fiind constienti de nivelul nostru si de realizari. Voi aveti puterea de a ne aduce acolo, de ce nu faceti asta? Unii asteapta ca presa sa le dea voie sa se bucure, sa le explice ce si cum, sa le spuna ca acum ne-am autodepasit, ca la Mondial am ajunge printr-un miracol, ca a fi suporter inseamna sa fii mereu pe stadion, nu doar la meciuri cu Ungaria sau Olanda.
Salutare oameni buni!Fratilor..am meritat aceasta calificare la baraj!Nu Olanda ne-a calificat…Turcia nu a fost capabila sa invinga in ultimul meci, nici pe noi la ei acasa nici pe unguri…Deci despre ce vorbim? Daca Turcia era peste nivelul nostru atunci ei trebuiau sa fie cei calificati!Noi ne-am facut datoria si am batut Estonia…Este vina noasta ca turcii au trebuit sa depinda de ultimul meci?
nu cred ca mai citeste cineva articolul asta,fiidn deja de 3 zile,dar simt nevoia sa scriu si eu,sa imi spun parerea in legatura cu aceasta calificare la baraj.
nu cred ca nu mai stim sa ne bucuram,dar sincer nu avem pt ce sa ne bucuram.
am o situatie materiale destul de buna si nu pot sa zic ca am fost stresat pana in asa fel incat sa ma duc pe stadion sa imi refulez nervii pe echipa nationala, dupa cum spunea MM cand l-ati avut in emisiune,sau ca 19/20 de romani nu stiu la ce echipa joaca bogdan stancu sau care este piciorul de baza al lui van persie si deci daca nu stii asta e clar ca nu te pricepi la fotbal si tipi pe stadion(mi se pare penibila argumentatia lui dar nu mai conteaza).ei bine sa zicem ca are dreptate,iar eu sunt singurul din cei 20 care cunoaste aceste lucruri,cu atat mai mult nu pot sa ma bucur,pt ca stiu fotbal cat de cat,si pt ca inteleg ca noi nu avem stofa de mondiale.imi doresc din tot sufletul sa ne calificam ,dar nu imi cere sa ma bucur acum pt ca ne-am calificat la nimic.e doar baraj.nu este o realizare.
am crescut cu jucatori ca dumitrescu ,raducioiu,popescu etc, sa nu mai zic de marele hagi si acum astia zici ca joaca turca.acum 10 ani cand ratam baraju cu slovenia,era o drama,eram foarte buni,chiar meritam mondialu,fara doar si poate,si am fi facut o figura frumoasa sunt sigur!atunci am plans pt ce ar fi fost,pt o echipa frumoasa,cu jucatori de calitate,dar acum daca pierdem barajul,chiar nu am pt ce sa plang.echipa arata a nimic!jucatorii sunt cel mult mediocrii,cu un dram de talent si foarte slabi din punct de vedere psihic si fizic—>ca o paranteza, zicea dan petresescu ca stancu este un tip emotiv si ca il influenteaza negativ faptul ca presa il critica si ca spectatorii il fluiera pe stadion.daca esti slab cu duhul nu te faci fotbalist.si totusi,daca ai ajuns fotbalist de nationala si esti un titular al acesteia banuiesc ca faci fata presiunii si poti sa joci in fata a zeci de mii de fani fara probleme.pai la mondiale ce o sa faca?!in pantaloni?!inchei paranteza.
exemple de fotbalisti fara pic de tarie psihica mai sunt multe dar nu mai are rost sa le enumar.doar de rat o sa mai zic deoarece este capitanul echipei nationale si ii este frica sa viseze la rio ca sa nu aibe deziluzii…mai este ceva de zis?
si acum ,spune-mi tu andrei ,cum pot sa ma bucur?doar pt ca ne-am depasit conditia?corect ar fi un motiv de bucurie,dar nu este deloc indeajuns.mizeria este prea mare in fotbal ca sa ne mai bucuram.
PS probabil ziarele alea din afara habar nu au cum jucam noi fotbal,altfel nu vad de ce ne-ar fi remarcat revenirea in „top”.
11 Comentarii