Nu știu, sincer, dacă a existat în toată cariera lui Cristiano Ronaldo un moment precum cel de azi. Când popularitatea lui e foarte jos, când e lovit din toate părțile, atacat, ironizat, văzut de unii drept țap ispășitor, de alții drept ”balast”, transformat în problema numărul unu a unei echipe care, de altfel, nu prea mai știe de unde să înceapă numărătoarea acestor probleme. Și nu vorbim la Cristiano de o carieră de câțiva anișori, vorbim de aproape 20 de ani, timp în care s-a obișnuit să bată recorduri, să ucidă adjective, să adune elogii și să strângă bani, mulți bani, căci da, asta e legea vieții, atunci când lucrurile îți ies de minune vine și răsplata.

Dar atunci când nu-ți mai ies? ”Vine o zi când se va sfârși”, zice o melodie pe care nu putem s-o îndreptăm către uitare doar pentru că autorul ei e mistuit acum de niște gânduri bizare. Vine o zi când anumite chestii nu-ți mai ies ca-n tinerețe, când anumite obiceiuri nu mai pot funcționa, când anumite repere nu prea mai pot fi descifrate. Așa e viața și mă tem că și Cristiano se lovește acum de o crudă realitate. De atfel, mă tem că și Messi e în aceeași situație și când spun ”mă tem” mă gândesc cu un pic de nostalgie la anii în care cei doi erau niște bestii.

Dar nu ăsta e subiectul, nu despre trecerea anilor mi-am propus să scriu azi. Mai ales că e ceva ce simțim cu toții. Ci despre Cristiano Ronaldo. Este oare el principalul vinovat în toată această depresie prin care trece ”Bătrâna Doamnă”? Este Cristiano o afacere păguboasă pentru Juve, așa cum pretind din ce în ce mai mulți? Iată doar două întrebări – sunt convins că ar fi mai multe – la care un răspuns cert nu poate fi dat. Pentru că adevărul e pe undeva la mijloc. Nu, nu e Cristiano principalul vinovat, dar nici nu poate fi absolvit de responsabilități. Și nu, nu e neapărat o afacere păguboasă pentru Juventus, dar nici nu e una de succes.

Dacă privesc strict la statistici, fanii lui Juve n-au motive să se plângă de randamentul portughezului. Statisticile sale sunt la înălțime, nu la fel ca la Real Madrid, dar peste cele de la Manchester United. Dacă privesc însă la trofee, atunci se schimbă situația. Juve nu l-a adus pe Cristiano ca să câștige ”scudetto”, asta se putea face și cu Higuain. Apropo de Pipita, asta e într-adevăr o afacere păguboasă. Juve l-a adus pe Cristiano ca să ia Champions League, un trofeu devenit deja o obsesie pentru o ”Bătrână Doamnă” ce trebuie să scotocească mult prin memorie ca să regăsească momentele bucuriei supreme din această competiție. Imediat se fac 25 de ani! Enorm pentru un club ca Juventus. Și tocmai în Champions League dezamăgirile au fost crunte, căci de la două finale, pierdute cu versiunile super-echipate ale Barcelonei și ale Madridului din respectivele sezoane, s-a ajuns la eliminări în ”sferturi” + ”optimi” + ”optimi” contra lui Ajax, Lyon și Porto, nume măricele în fotbal, dar departe de ”granzii” de mai sus.

Dacă se uită la bilanțul contabil, nici șefi lui Juventus n-au motive să facă o dramă din acest transfer. Căci Cristiano a ajutat mult pe Juventus să-și crească încasările pe mai toate planurile. Au însă motive să se întrebe dacă nu cumva sutele de milioane cheltuite cu starul portughez nu puteau fi îndreptate în alte direcții. Și da, sunt sute de milioane, căci presa din Italia le-a cam numărat și a ajuns la peste 250. De milioane. Sumă de transfer, salariu, impozite, comisioane.

După război, mulți viteji se-arată, zicem noi pe-aici. Poate zic și italienii, habar n-am. Aceasta a fost ideea lui Agnelli, Nedved, Paratici și Marotta (care oficial era la Juve în acel moment) și punct. Așa au crezut ei că vor face lucrurile să funcționeze în direcția dorită și au acționat în consecință. Deși ar fi trebuit să învețe ceva din eșecul Higuain, pesemne că s-au gândit că Ronaldo e un pic altceva. Și chiar este, dar uite că tot degeaba.

Și totuși ceva se desprinde de aici. Anume că fotbalul e un sport colectiv și un mega-jucător, așa cum e Cristiano, dar așa cum sunt și Messi, Neymar, Mbappe, Haaland și alții, nu pot funcționa singuri, au nevoie să fie înconjurați de alte piese de valoare. Credeți că dacă Messi se duce de mâine la Parma scapă această echipă de la retrogradare? Sau dacă Mbappe vine la Dinamo reușește s-o ducă în Champions League? Mi-e teamă că nu.

Cristiano a plecat de la un Real Madrid unde îi avea alături pe Kroos, Modric, Ramos, Benzema, Marcelo în cel mai bun moment al lor. Toți aceștia au fost la înălțimea unui Cristiano stelar, l-au ajutat să bată recorduri, dar s-au ajutat de el să obțină performanțe. Mai putem desprinde ceva de-aici. Anume că nu e foarte productiv să crezi că ești atât de bun încât să nu conteze unde te duci și cu cine împarți vestiarul. Și că nu e întotdeauna bine să vrei să schimbi ceva ce funcționează ca uns, doar pentru că ești în căutare de noi provocări.

Să ne înțelegem, pe Cristiano nu l-a dat nimeni afară de la Real Madrid. A vrut el să plece, din diverse motive, iar Florentino Perez nu s-a obosit prea tare să-l rețină, gândind ca un om de afaceri, cu ochii doar pe balanța contabilă. Sergio Ramos spunea joi într-un interviu că a pierdut mult și Real Madrid după despărțire de Cristiano. Corect, dar până la un punct. A pierdut la nivel sportiv, dar cu o parte din banii economisiți (plus credite, evident) s-a putut înhăma la modernizarea bătrânului ”Bernabeu”. Că a investit ulterior catastrofal în Eden Hazard e o altă discuție, e cumva firul logicii de mai sus, așa au crezut ei că e mai bine la momentul respectiv.

Presupun că și Cristiano e trist. Un tip cu o ambiție ca a lui nu se poate mulțumi cu banii pe care-i încasează. Dinspre anturajul lui, dar și dinspre unii fani, a început să răsară ideea că e tras în jos de coechipieri. Parțial corect, dar semnificativ incorect, căci la momentul eliminării cu Ajax lângă Cristiano stăteau cei care ajunseseră în finala de la Cardiff, iar ulterior alte transferuri de nivel mare nu prea s-au putut face din motive ce țin un pic și de banii mulți cheltuiți pe el.

Și mai presupun că se gândește Cristiano la viitor. Poate și la o plecare, Ușor de zis, mai greu de făcut. Ca să nu-l treacă la capitolul pierderi, Juve trebuie fie să-l țină până la terminarea contractului, adică vara lui 2022, eventual să încerce o prelungire pe încă un an (așa cum vrea Jorge Mendes), fie să scoată dintr-un transfer undeva spre 30 de milioane (din motive de amortizare a investiției). Ceea ce pare cam mult, mai ales în timpurile pe care le trăim, pentru un fotbalist de 36 de ani.

Să recunoaștem, ecuația nu-i facilă. Nici pentru el, dar nici pentru Juve, care s-a trezit cu o scădere semnificativă a acțiunilor sale la bursă. E un subiect care va oferi, sunt convins, multe teme de discuție în lunile ce vin.

Și încă ceva. E foarte posibil ca tot ce i se întâmplă lui Cristiano să-i ofere lui Messi o temă serioasă de gândire atunci când vine vorba de plecarea de la Barcelona.