SUPERLIGA NU E BOGAȚILOR, E A LUMII ÎN CARE TRĂIM

SUPERLIGA NU E BOGAȚILOR, E A LUMII ÎN CARE TRĂIM

”Împreună suntem Super”. Așa sună sloganul publicitar al celei mai cunoscute case de pariuri de la noi. Habar n-am dacă Florentino Perez și ceilalți lideri ai acestei rebeliuni din fotbal au auzit vreodată acest spot, e limpede însă că ei chiar asta cred. Că împreună sunt și vor fi super. De-aici și până la inventarea acestei Superligi, anunțată într-o duminică, noaptea ca… știm noi cine, n-a mai fost decât un pas.

Am așteptat o zi până să abordez acest subiect. O zi în care am vrut să văd reacții și păreri, căci la cald era foarte simplu să alunec pe panta unui patetism plângăcios sau să purced în a azvârli cu pietre în inventatorii acestei mari schisme din fotbal. La 1054, ”Marea Schismă” a împărțit creștinismul în catolici și ortodocși, deși în principiul credința lor e într-un același Dumnezeu atotputernic, acum e posibil să asistăm la împărțirea fotbalului între cei ”Super” și cei mai puțin super.

În paranteză fie spus, ar fi bine ca toți cei cărora le curg lacrimi de mila fotbalului românesc, vezi Doamne exclus de la masa bogaților și de la sărbătoarea acestui sport, ar fi bine să tragă o gură zdravănă de aer în piept și să se calmeze. Nu despre noi și fotbalul românesc e vorba aici. Fotbalul românesc s-a exclus singur de la masa bogaților, căci de fiecare dată când întâmplător a ajuns acolo a luat mâncarea la pachet ca s-o vândă la suprapreț, eventual a sustras și furculițe, solnițe sau pahare, ca să aibă amintire. Patronii din fotbalul românesc n-au nimic de-a face cu cei care pun la cale schisma de care am amintit, în vreme ce aceștia joacă și gândesc la alt nivel, la noi se fac doar găinării. De plâns în niciun caz nu ne putem plânge noi, de plâns se pot plânge Slavia Praga, Atalanta, Ajax, Granada, Benfica, FC Sevilla, Șahtior, Dinamo Kiev și alții care au respirat aerul înălțimilor, dar s-au și ajutat de el în a progresa.

Am închis paranteza, revin la fondul problemei. Sincer, nu știu exact care să fie acest fond. Ce ne supără pe noi acum? Faptul că unii bogați s-au aliat și au creat o societate a lor, dându-i la o parte pe cei de lângă care au plecat, dar care n-au putut ține pasul? Îmi pare rău să vă spun, dar e un lucru care se întâmplă și-n viețile noastre. Poate că mulți dintre noi (eu sigur da) au avut în viață prieteni care, în timp, s-au descurcat mai bine, au progresat ceva mai mult, au urcat ierarhii sau pur și simplu sunt acum mai înstăriți decât erau acum ceva vreme. Pentru că i-a dus capul, pentru că au avut curaj, pentru că au profitat de oportunități, pentru că au avut noroc, nu contează. Ei ne rămân prieteni, căci îi știm de-o viață, dar ne-am îndepărtat ușor de ei, nu neapărat pentru că ne-ar fi respins, ci pentru că noi nu puteam ține pasul cu ei, cu mașinile lor, cu hainele lor, cu vacanțele lor, cu restaurantele lor, cu grădinițele și școlile copiilor lor, cu cheltuielile lor. I-am evitat o dată, de două ori, de trei ori, apoi ei au început să-și găsească alt anturaj, la dimensiunile și percepțiile lor. Între timp, noi ne-am făcut alți prieteni, cam ca noi, cu care să mergem în vacanțe și la restaurante și să ne ducem viața mai departe. Pentru că, ce să vezi, așa e viața!

Nu știu exact dacă fotbalul trebuie privit în acest fel. E totuși un sport, dar e devenit și-un fenomen social. Înclin să cred însă că da, e însă și foarte posibil să mă înșel. Departe de mine ideea de lua apărarea acestor ”revoluționari”, ce cu greu pot fi totuși numiți așa, totuși revoluții ale bogaților nu s-au prea văzut. Fiindcă da, acești ”revoluționari” sunt niște bogați care vor să fie și mai bogați. Care nu vor și nu acceptă să piardă, căci pandemia asta i-a afectat și pe ei. Și care, da, sunt cinici. O caracteristică a celor bogați exact asta e, cu cât au mai mult, cu atât vor și mai mult și nu se preocupă foarte tare de restul lumii.

CÂT DE VICTIMĂ E UEFA?

Reacțiile au fost violente și de o limpede împotrivire. N-am idee dacă cei în cauză se așteptau la asta. Probabil că da, de vreme ce și-au luat toate măsurile în acest sens. Un jurnalist spaniol a avut ideea să dea căutare pe Google la fraza „the super league is a good idea and will revolutionize football” și a descoperit mii de mesaje pe twitter cu această idee, de unde se vede că totul a fost bine pregătit. Apoi, proiectul a fost aruncat pe piață fix după ce Florentino Perez s-a reales președinte la Real Madrid (acum mulți ani a modificat statutul și a făcut ca apariția unui contracandidat să fie practic imposibilă la ce condiții trebuie să îndeplinească), la câteva săptămâni de la alegerea lui Joan Laporta la Barcelona (care s-a trezit cu această castană fierbinte pe masă, dar nici nu pare prea supărat) și cu câteva ore înainte ca UEFA să anunțe noul format (din 2024) al Champions League. N-am idee nici dacă aceste reacții îi vor face pe cei în cauză să dea un pas înapoi ori să schimbe strategia de forță, asta rămâne de văzut.

Ceea ce știu e că UEFA nu are cum să îmbrace acum haina victimei. UEFA nu e un grup e călugări tibetani, preocupați de binele omenirii, e mai degrabă o adunătură de oameni cu multe interese și cu extrem de multe bube. La fel și FIFA. UEFA a creat acești bogați, cărora le-a acordat din ce în ce mai multe beneficii pentru a le închide gura și a-i determina să nu comenteze la toate neregulile și lucrurile bizare apărute de-a lungul timpului. Multiple acuzații de corupție, un ”European” în Ucraina și nu în Italia, o finală europeană la Baku, o competiție pe care n-o pricepe nimeni, ”Liga Națiunilor”, un calendar înfiorător pentru fotbaliști, iar astea sunt chestii ce-mi vin în cap la prima strigare, cu siguranță că mai sunt. UEFA a creat o pătură de bogați ca să poată gestiona un munte de bani si să rămână cu o parte însemnată din acest munte. Acum, UEFA e un fel de ”Jurrasik Park”, căci e pe cale să fie devorată de ”balaurii” pe care i-a creat și, evident, acum cere sprijin de la cei pe care-i băga în seamă doar când avea chef. UEFA își merită soarta, hai să vedem totuși care va fi soarta fotbalului!

Această Superligă a apărut, răul a fost aruncat pe piață, cam ca virusul ăsta ce ne-a tocat nervii de un an și jumătate. Originea acestui proiect trebuie căutată la investitorii americani din fotbalul englez. Acolo e, să zicem, liliacul mâncat de Florentino Perez, cu virus cu tot. Americanii au avut ideea, aveau nevoie însă de Florentino Perez, Agnelli și alții ca ei pentru legitimitate și pentru expertiză. Care, normal că au marșat imediat, doar îi știm. Înțelegem așadar cum au apărut cele 12 cluburi fondatoare, nu prea înțelegem de ce e City, care ar fi trebuit să întoarcă într-un fel serviciile celor de la UEFA, însă parcă nici deoparte nu prea putea fi lăsată, pricepem de ce e Arsenal, înțelegem noi și de ce e Tottenham (oare de ce nu și Ajax, dacă tot veni vorba?), ne cam dăm seama de ce nu e PSG (până când nu se joacă Mondialul din Qatar nu au cum să miște în front, că doar nu parizienii conduc acolo!) și nu suntem încă lămuriți de poziția cluburilor din Germania, a lui Bayern în principal, mai exact de ce oare n-a reușit Florentino să-i convingă pe nemți. Ce nu înțelegem e cum vor acești oameni să îmbuneze restul lumii. Iar eu unul, de exemplu, nu pricep, m-am întrebat asta încă de duminică seară, la cine s-au gândit să arbitreze meciurile astea, că arbitrajul e tot la UEFA. Și nu pricep cum vor ei să implementeze calendarul Superligii (mult mai încărcat decât cel actual) peste calendarele interne, căci, să fim serioși, opțiunea unei excluderi din campionatele interne nici nu le trece prin cap celor implicați, nici dintr-o tabără, dar nici din cealaltă, în ciuda declarațiilor bombastice. Pare un pic cam în pripă aruncat acest proiect pe piață, iar asta e în defavoarea celor implicați.

LA OAMENI S-A GÂNDIT CINEVA? MĂ TEM CĂ NU

O vorbă veche spune cam așa: e important ce crezi tu despre tine, dar e mult mai important ce cred alții despre tine. Cei 12 ”Super” cred despre ei chiar asta, că sunt super. Ceilalți însă au altă părere și mă tem că aroganța asta de bogați nu ajută.

Mă întreb însă în ce măsură fotbalul de azi mai este al oamenilor. Mi se pare, din păcate, că din ce în ce mai puțin. Totuși oamenii vor trebui să suporte costurile, la ei se rezumă totul, ei sunt baza piramidei, din buzunarele lor ies banii ce vor susține acest proiect, ei vor trebui să înghită această gălușcă, despre care li se spune că e extrem de apetisantă.  La ei s-a gândit cineva? Mă tem că nu.

Dincolo însă de revoltă, e realitatea cu care trăim. Superliga asta nu e altceva decât lumea noastră, o reflexie a realității prin intermediul unei mingi. Cluburile implicate sunt acele firme ce-și mută sediul într-un paradis fiscal, sunt acele companii care-și plătesc oamenii prin diverse metode pentru a păcăli impozitele, sunt acele corporații la care șefii nu greșesc niciodată și au parte doar de beneficii și bonusuri în timp ce le cer angajaților să strângă cureaua.

UEFA e de vină pentru apariția acestei Superligi, dar noi toți suntem de vină pentru felul în care s-a schimbat lumea.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă