”NAȚIONALA” DE RUGBY ȘI ROMÂNIA NOASTRĂ

”NAȚIONALA” DE RUGBY ȘI ROMÂNIA NOASTRĂ

Nu mă pricep la rugby absolut deloc. N-am fost niciodată la un meci de rugby pe stadion, deși mi-aș dori să prind o partidă de la un campionat mondial. Dar am văzut și eu, ca toată lumea, ce au făcut japonezii cu Africa de Sud. Și m-am tot întrebat de atunci dacă putem și noi așa ceva? Putem și noi să fim vreodată japonezi? Putem și noi vreodată să facem o surpriză uriașă? Să întoarcem un context negativ? Putem și noi vreodată să arătăm că avem caracter? Putem și noi vreodată să demonstrăm că știm și altceva în afară să ne plîngem că ne-au furat arbitrii, că era terenul prost, că mingiile erau ovale, că n-avem bani și că, în general, soarta ne e potrivnică?  Citeste mai mult …

SERENA ȘI DJOKOVIC SÎNT MARI FAVORIȚI. VOR REZISTA PRESIUNII?

SERENA ȘI DJOKOVIC SÎNT MARI FAVORIȚI. VOR REZISTA PRESIUNII?

Ultimul turneu de Grand Slam al anului, US Open, a început deja la New York și se va reține atenția iubitorilor sportului, deci evident și pariorilor, în următoarele două săptămîni, pînă duminică 13 septembrie. Complexul de la Flushing Meadows reuneşte, cu rare exceptii, cei mai buni jucători din lume, iar câştigurile sunt pe măsură. Premiile totale se ridică la 42,3 milioane de dolari, în creştere cu 10 procente faţă de 2014. Învingătorii la simplu vor încasa câte 3,3 milioane de dolari, finaliştii vor lua câte 1,6 milioane, semifinaliştii având rezervate câte 805.000 de dolari. La dublu, potul cel mare se cifrează la câte 570.000 de dolari. Citeste mai mult …

ÎN MEMORIA LUI AYRTON SENNA!

ÎN MEMORIA LUI AYRTON SENNA!

Pentru mine, Formula 1 se împarte în două perioade. Înainte și după Senna. Cea de-a doua perioadă, cea de ”după”, are și ea, la rîndu-i, două sub-categorii: înainte și după Schumacher. Pentru mine, cei doi reprezintă reperele în materie de automobilism, în materie de Formula 1. Așa cum Michael Jordan reprezintă reperul în materie de baschet pentru mine. Nu sînt un pasionat, nu sînt un cunoscător. E posibil să mai fie și alții, înaintea lor, de exemplu Niki Lauda, dar nu l-am prins foarte mult în activitate și nu pot să fac aprecieri.
Citeste mai mult …

DE ZIUA LUI MICHAEL JORDAN

DE ZIUA LUI MICHAEL JORDAN

Nu sînt un specialist al baschetului. Și nici un mare fan. Mă mai uit, cînd am timp, la meciurile din Euroligă, atunci cînd sînt implicate nume de echipe cunoscute. Ca orice absolvent de ”Lazăr” am jucat destul de mult baschet căci, pentru cine nu știe, liceul de lîngă Cișmigiu nu avea în dotare un teren de fotbal, ci doar unul de baschet. Cel puțin așa era pe vremea mea, acum nu mai știu. Știu regulile, știu să manevrez mingea în timp ce alerg, știu să arunc destul de corect la coș, cîteodată mai și nimeresc.
Citeste mai mult …

UCIGAȘII DE ADJECTIVE DIN TENIS

UCIGAȘII DE ADJECTIVE DIN TENIS

Sînt, cum s-ar spune, un om de fotbal. Despre fotbal am scris și voi scrie și în continuare, fotbal am comentat și voi comenta în continuare. Mă uit la fotbal de cele mai multe ori din interes profesional, rar am văzut în ultimii 15 ani un meci important pe care să-l savurez ca un telespectator obișnuit. Am făcut-o în schimb la tenis, la aceste două finale din week-end, care m-au ținut în fața televizorului de la început pînă la final. Ca un film al cărui final îl așteptam, să văd dacă voi fi surprins cumva sau estimările mele se vor dovedi corecte. Nu sînt comentator de tenis și nici nu cred că voi deveni. Mai joc tenis din cînd în cînd, la nivel mediu spre mediocru, așa că nu mă hazardez în analize. Am observat însă un lucru, pe care-l mai observasem de-a lungul timpului atunci cînd aveam parte de astfel de dueluri. Nadal vs Federer, Nadal vs Djokovici, Federer vs Djokovici și lista poate continua.

Trăim într-o societate în care opiniile se întrepătrund cu informaţiile, graţie multitudinii de reţele de socializare apărute, ajungîndu-se la imposibilitatea de a face diferenţa între unde se termină informaţia şi unde începe opinia. Şi asta pentru că opiniile nu costă bani şi, în plus, sînt ale noastre. Și, evident, credem că sînt cele mai bune. Fără să avem un punct de vedere obiectiv, o bază de plecare, pur și simplu sînt mai bune doar pentru că sînt ale noastre.

Prezent zilnic în viaţa noastră, acaparîndu-ne timpul liber, dar şi energia cîteodată, fotbalul a început să ne influenţeze stările de spirit, felul în care reacţionăm la anumite evenimente. Vorbim de un sport căruia i s-a adăugat în ultima vreme statutul de religie, deşi mult mai corect ar fi să vorbim despre statutul de isterie colectivă, care, avînd ca scuză o minge, ne scoate în evidenţă cele mai oculte reacţii. Fiecare avem simpatiile noastre. Faţă de ceva sau de cineva. La fotbal, ele sînt limpezi. Ţinem cu unii, deci nu putem ţine cu ceilalţi. Unii sînt ai noştri, ceilalţi ne sînt inamici. Cu consecinţele de rigoare ce decurg de aici. De genul violenţelor verbale, al derapajului în opinii. Cîteodată și al derapajului fizic, din păcate.

BILETE DE INTRARE LA TOATE TURNEELE IMPORTANTE DE TENIS GĂSIȚI AICI

Se poate vorbi de aşa ceva la tenis? Putem privi tenisul ca pe un film, ca pe o piesă de teatru, ca pe un mod de relaxare, fără patima cu care ne-a obişnuit fotbalul? Trebuie neapărat să ţinem cu cineva? Mai ales la o finală să zicem neutră, între doi sportivi care nu ne reprezintă ţara? Hai să zicem că la finala feminină trebuia să ținem cu Simona Halep, era pe undeva normal. Şi dacă, să zicem, ţinem cu cineva, trebuie să ducem asta la extrem? Adică e musai ca adversarul acestuia să ne devină atît de antipatic încît să-l transformăm într-un potenţial duşman? Dacă ne place de Nadal, de ce trebuie ca Djokovici să fie, pentru cîteva ore, un antipatic, un nesuferit. Dacă dimpotrivă, îl simpatizăm pe Nole, de ce trebuie să-l măscărim în toate felurile pe Nadal. Sau pe Șarapova. N-avem fotbalul pentru asta, de ce trebuie să invadăm şi tenisul?

Ca şi fotbalul, tenisul e tot un sport. Totuşi, parcă e un altfel de sport! Guvernat mai mult de minte decît de corp. A descifra tenisul e cam la fel cu a descifra o femeie. Toţi credem că sîntem în stare s-o facem, pînă cînd ne izbim de cruda realitate. Ca şi o femeie, tenisul e un puzzle complex, plin de variabile şi detalii care ne scapă de multe ori. Detalii care fac diferenţa, detalii care sînt mai importante decît contextul general. Dar, mai important, tenisul nu e fotbal. Fotbalul e un joc colectiv, sînt 11 oameni, care se completează, se ajută. La tenis eşti singur, cu racheta ta, cu gîndurile tale, cu concentrarea ta, cu fileul din faţa ta. Dar şi cu cel de dincolo de el, mai degrabă partener decît adversar, mai degrabă prieten decît duşman.

BILETE DE INTRARE LA TOATE TURNEELE IMPORTANTE DE TENIS GĂSIȚI AICI

Duelurile dintre Nadal şi Djokovici sînt un fel de Messi contra Cristiano Ronaldo din ultimii ani. Sînt un fel, pentru că nu sînt la fel. Pentru că tenisul nu e fotbal. Pentru că Nadal nu vede în Djokovici un duşman, ci un rival și nu-i va trece nici o secundă prin cap să-i ardă una peste picioare, dacă poate, și să-l scoată din joc. Pentru că Djokovici n-ar fi în stare de orice truc pentru a păcăli arbitrul și, implicit, pentru a-l bate pe Nadal. Înlocuiți în fraza de mai sus Nadal cu Șarapova și Djokovici cu Simona Halep, e același lucru. Pentru că orgoliul n-are ce căuta pe un teren de tenis. Pentru că amîndoi sînt la fel de mari campioni. Unul e mai bun azi, celălalt a fost mai bun ieri, poate că va fi şi mîine.

Cînd doi oameni sînt capabili să interpreteze o piesă sublimă timp de cîteva ore nu se poate vorbi de un învins sau de un învingător. Cînd o finală face ca toate superlativele să devină derizorii, n-avem cum să-l privim pe unul cu simpatie, iar pe celălalt cu dispreţ. Unul trebuia să piardă, pentru ca celălalt să cîştige. Nu putem vorbi de doi cîştigători. Dar putem vorbi de doi campioni.

Am spus odată, într-un comentariu la un Clasico, despre Messi că ar fi ”ucigașul de adjective”. Așa mi-a venit atunci. Nadal și Djokovici sînt deja ucigași în serie. Doar că nu trebuie pedepsiți pentru asta. Nici măcar verbal.

OLTCHIM ȘI ROMÂNIA

OLTCHIM ȘI ROMÂNIA

Putem și noi să fim vreodată nemți? Putem și noi vreodată să întoarcem un rezultat negativ? Putem și noi vreodată să arătăm că avem caracter? Putem și noi vreodată să demostrăm că știm și altceva în afară să ne plîngem că ne-au furat arbitrii, că era cald în sală, că mingiile erau desumflate, că n-avem bani și că, în general, soarta ne e potrivnică?
Citeste mai mult …

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
  • Razvan on ETERNUL ȘI FASCINANTUL CRISTIANOCristiano ar fi o a doua variant?. Cred c? psg ar trebui s? se uite exact ca Marseille în 91. [...]
  • nm.bradu on KANE, ”NOUARUL” CU ZECEStiu ca la noi (si, sincer, si pe afara) drepturile animalelor sunt o gluma, iar lumea spune ca "ce, ma, [...]
  • Vlad on MESSI ȘI BALOANELE SALECu tot respectul domnule Niculescu.Daca mâine Leipzig, Augsburg, Freiburg sau Hertha joaca împotriva oric?rei echipe na?ionale din America de Sud [...]
  • Viorel Costiniuc on MESSI ȘI BALOANELE SALEIn mare parte, vinovatii acestei mari minciuni a fotbalului, este presa care il umfla nejustificat pe Messi. Nu exist? o [...]
  • Razvan Anghel on SEARA ÎN CARE NU MESSI A FOST ȘERIFULEu am senza?ia ca pentru aceasta seara multicombinata la surprize ni?te b?ie?i de la bwin s-au bucurat mult. Nu credeam [...]
Twitter
Arhivă