Nu, nu este nicio greșeală în titlu. Și nici startul unei analize amănunțite asupra finalei de Champions League de sâmbătă seară. A trecut ceva timp de atunci, impresiile s-au mai așezat, teoriile făcute la cald au devenit fie certitudini, fie au fost date uitării. Voi explica mai jos care este semnificația acestei constatări. Căci, dincolo de a fi titlul unui articol, este o constatare. Zidane a câștigat în acest an și jumătate de când e antrenor toate bătăliile posibile. Cea mai grea este însă victoria obținută asupra lui Cristiano. E de fapt o victorie a ambilor, căci unul lângă altul, Balon de Aur lângă Balon de Aur, superfotbalist lângă superfotbalist, Zizou și Cristiano au reprezentat alfa și omega acestei superechipe ce s-a născut pe ”Santiago Bernabeu”. Citeste mai mult …
Mărturisesc că de fiecare dată când văd cum un fotbalist își termină cariera mă încearcă emoțiile. Mai ales atunci când e vorba de nume mari, cu care am fost într-un fel contemporan, pe care i-am admirat ani de-a rândul. E pe undeva și un soi de ciudă a mea pe anii care se scurg, un regret că timpul nu poate fi oprit din trecerea lui, iar de întors clepsidra asta a anilor nici nu poate fi vorba, o amară constatare că totul în viață trece atât de repede, parcă prea repede. Mereu am un nod în gât văzând cum unii dintre acești mari fotbaliști nu reușesc să-și stăpânească lacrimile în momentul acela, când nisipul din clepsidră a curs de tot și e timpul să-și facă ieșirea din verdele ierbii spre o nouă viață. Mă gândesc mereu, văzându-le lacrimile ori tentativele, de cele mai multe ori nereușite, de a și le stăpâni, că acești băieți deveniți între timp bărbați chiar au iubit profund ceea ce au făcut, chiar au jucat fotbal mai întâi din plăcere și abia apoi pentru bani. Altfel nu s-ar explica aceste lacrimi din partea unor oameni care au suficient de mulți bani încât să nu aibă, ei și familia lor, grija zilei de mâine. Cred că în acele lacrimi stă și cheia succesului lor. Atunci când îți pare rău că nu mai poți face un lucru, înseamnă că ai iubit profund acea activitate. Iar atunci când iubești ceea ce faci, banii câștigați chiar nu contează, mulțumirea e mult mai mare. Citeste mai mult …
E o vorbă în fotbal care spune că finalele trebuie câștigate, nu jucate. Cu alte cuvinte, dacă tot ai ajuns într-o finală, e bine să o și câștigi, altfel ai cam ajuns degeaba. ”The winner takes it all, the loser has to fall”, parcă așa era melodia, nu? Nu știu cât de fan al trupei ABBA este Jose Mourinho, dar știu sigur, căci i-am urmărit cu destulă atenție traiectoria prin fotbal în ultimii 15 ani, că e mare fan al victoriilor. Al victoriilor sale. Pe care încearcă să le obțină, indiferent de prețul pe care-l plătește și indiferent de imaginea pe care o lasă. Iar miercuri seară, pe ”Friends Arena” din Stockholm, a mai adăugat un trofeu la un palmares cu adevărat impresionant. De când Mourihno e în fotbal, doar Bayern Munchen a câștigat mai multe trofee decât el, bavarezii beneficiind însă de avantajul de a veni dintr-un fotbal pe care-l controlează cu ferocitate, iar Barcelona e pe același nivel cu tehnicianul portughez. Pe care-l poți critica, pe care-l poți detesta chiar, dar care nu-ți poate rămâne indiferent. Și despre care n-ai cum să spui altceva decât că e un antrenor mare. Citeste mai mult …
Pentru un club ca Real Madrid, unde cuvântul ”răbdare” nu există în dicționar (sau dacă există, e folosit în cu totul alt context), o pauză de 5 ani în câștigarea titlului în Primera Division e aproape o eternitate. Din 2012 încoace, la Cibeles s-au sărbătorit două trofee Champions League, dar niciunul în Primera, ceea ce la Madrid nu poate fi acceptat. Real Madrid e un club universal, cu o piață de desfacere globală și un capital de simpatie mondială, dar teritoriul spaniol e cel care contează cel mai mult. De aici și adevărata obsesie pe care cei de la Real, cu Florentino Perez în frunte, au dezvoltat-o pentru acest titlu. Șansa lui Florentino, al cărui stil de conducere nu-i întotdeauna coerent și în niciun caz nu e comod, s-a numit Zinedine Zidane. Pesemne că a fost cea mai inspirată decizie luată de Perez de la aducerea lui Cristiano Ronaldo încoace. Zidane a știut să creioneze un scenariu perfect pentru ca parcursul de anduranță care este Primera Division să se termine cu bine. Citeste mai mult …
”Scenariul din acest sezon reprezintă acea dovadă că mai există și povești frumoase traduse în realitate. Că viața oferă și astfel de momente, când poate bate filmul, când imposibilul devine posibil, când <<nu se poate>> se vede învins de <<se poate>>, când visele devin realitate, când David câștigă în fața lui Goliat”. Observați vă rog ghilimelele! Sunt fragmente din partea de început a unui text, scris pe acest blog acum mai bine de un an, la începutul lunii mai 2016. Era un text despre Leicester și despre miracolul reușit de trupa lui Ranieri în trecutul sezon de Premier League. Mie însă mi se pare că aceste cuvinte pot caracteriza perfect ceea ce a izbutit AS Monaco în Ligue 1, în acest campionat. Fără să fie totuși un miracol, căci există certe diferențe din orice punct de vedere am privi lucrurile între Monaco și Leicester, câștigarea titlului de către monegasci reprezintă o mare surpriză. Câștigarea titlului în fața lui PSG, cred că e o completare ce trebuie neapărat făcută. Căci acest PSG reprezintă foarte mult în fotbalul francez de azi. Citeste mai mult …
Prea ocupați noi pe plaiurile noastre mioritice cu acest final de campionat cum n-am mai avut (eu unul nu-mi amintesc când au mai fost 3 echipe cu șanse de a câștiga titlul înaintea ultimelor 90 de minute), dar care s-a încheiat cu un soi de circ din care avem din plin și de care nu izbutim să ne detașăm, prea ocupați cu asta spuneam, am trecut un pic cu vederea faptul că Chelsea a devenit noua campioană a Angliei. Evenimentul n-a fost peste măsură de surprinzător, căci deznodământul acesta era așteptat de săptămâni bune, dar asta nu înseamnă că nu trebuie menționat și mai ales analizat. Căci ceea ce a reușit Antonio Conte în primul său an de mandat la ”The Blues” și, mai ales, la prima lui experiență ca antrenor în afara Italiei reprezintă o performanță excepțională ce-l ridică pe italian la nivelul antrenorilor mari ai momentului. Să câștigi un campionat devenit un soi de Champions League al antrenorilor poate fi asemănat cu câștigarea unui trofeu european important, ceea ce transformă, în opinia mea cel puțin, un antrenor foarte bun într-un antrenor mare. Citeste mai mult …
Caută-mă!