Se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes există o femeie puternică. N-am niciun motiv să nu fiu de acord cu chestia asta, dimpotrivă. Mai ales că azi e 8 martie. Îndrăznesc să preiau această teorie și s-o adaptez la ceea ce am văzut miercuri seară pe ”Wembley”. Și aș spune că în spatele ”Bătrânei Doamne”, în spatele gloriei și a uimitoarei capacități de rezistență, există niște bărbați de succes. N-o să mă refer la trecutul acestui club, ci la prezentul imediat. În spatele acestei calificări chinuite, miraculoase chiar, există câțiva bărbați cu putere de decizie. Și, mai mult decât atât, capabili să dezvolte această putere de decizie în decizii definitive. Citeste mai mult …
Sau ”Ici C’est fini” ar putea să fie titlul acestui text. Depinde din ce perspectivă priviți problema. Din perspectivă pariziană, da, s-a terminat! Încă un sezon în care eșecul din Champions League nu prea poate fi cosmetizat de succesele din fotbalul intern. E un fard destul de subțire, care nu poate să acopere cearcănele cu care, în mod sigur, s-au trezit francezii în dimineața zilei de miercuri, imediat după demonstrația de fotbal oferită de Real Madrid pe ”Parc des Princes”. De ce am spus francezii și nu parizienii o să încerc să explic imediat. Pentru că și francezii, indiferent dacă sunt fani ai PSG-ului ori nu, au motive suficiente de tristețe constatând că liderul autoritar din Ligue 1 nu face față concurenței din Champions League. Revenind la titlu, care pleacă, probabil ați înțeles, din sloganul celor de la PSG, atât de vizibil și cu care ei se mândresc suficient de mult, revenind la titlu deci am ales varianta cu Zidane. Pentru că, mi se pare, el este, una peste alta, eroul acestei duble manșe. Iar poziția sa, cine știe dacă nu cumva chiar pentru banca Parisului, e mai întărită ca oricând. Citeste mai mult …
Între Manchester United și FC Sevilla diferențele sunt, cred, clare pentru toată lumea. În sensul că e destul de limpede care dintre cele două grupări e gigantul, cine e David și cine Goliat în povestea asta. Manchester United e cel mai bogat club din lume, dacă e să ne luăm (și n-avem motive să nu ne luăm) după acel ”Money League” structurat de o prestigioasă agenție precum Deloitte & Touche, unde Premier League are 10 din primele 20 de poziții. FC Sevilla nu intră în top 20 (e în schimb Southampton, ca să avem dimensiunea exactă a banilor ce se învârt dincolo de Canalul Mânecii), astfel că duelul dintre cele două avea un clar favorit. Pe hârtie, căci pe teren, în prima manșă de miercuri, lucrurile au stat cu totul altfel. Citeste mai mult …
Miercuri dimineață, în timp ce eram în studioul ”Matinalului” de la Digisport și discutam despre cum ar trebui să abordeze Steaua (pentru mine așa e, știu că o să se supere unii, dar îmi asum această supărare) returul cu Lazio de pe ”Olimpico”, am primit un mesaj pe facebook. Fără legătură cu discuția, căci mesajul se referea la meciul de cu o seară înainte, dintre Chelsea și Barcelona, mi-a oferit o introducere perfectă pentru textul ce va urma. Pe scurt, autorul mesajului mă invita să analizez, și acum citez, ”cum (nu) a reușit Conte să anihileze jocul Barcelonei. Joci acasă, cu zeci de mii de fani, cu jucători de sute de milioane, te bagi în poartă și ai posesie 25 la sută. Mi-a plăcut Conte la reprezentativa Italiei, dar aseară m-a dezamăgit”. Citeste mai mult …
Madrid, ”Santiago Bernabeu”. 14 februarie 2018, ”Valentines Day”, care de ceva vreme a devenit ziua îndrăgostiților de fotbalul din Champions League. Real Madrid și PSG sunt la egalitate, 1-1, după o oră și un pic de joc foarte frumos, în care se vedea cu ochiul liber câtă calitate există în ghetele fiecăruia dintre cei 22 de oameni din teren. Un astfel de meci de obicei se decide la detalii, o eroare de arbitraj, o greșeală de marcaj, o doză de șansă ori o schimbare. La acest ultim detaliu aș vrea să ajung. În minutul 65, Unai Emery face o modificare: iese Cavani și intră Meunier. O modificare ce avea să schimbe tot modulul inițial al parizienilor într-un 4-4-2, menit, probabil că așa gândea Unai, să asigure dominația totală asupra centrului terenului, dominație ce se întrezărea de câteva minute, pe fondul oboselii evidente a unor fotbaliști madrileni. Schimbarea, criticată de mulți ulterior, nu iese din sferele logicii. Dani Alves nu se apără la fel de bine ca Meunier, în schimb poate fi foarte util la mijlocul terenului, alături de Verratti, Rabiot și prea puțin expertul Lo Celso. Următoarele minute au fost cele mai bune ale Parisului pe ”Bernabeu”, practic fiecare acțiune lăsa impresia că se poate termina cu gol. Citeste mai mult …
Am mai spus-o, pentru mine – și nu cred că doar pentru mine – Champions League începe abia în luna februarie, odată cu faza eliminatorie. Până atunci, în grupe, avem Liga Campionilor, acolo unde se pot regăsi și exemple de echipe ce nu prea au ce căuta în această competiție, dar mai ales unde marja de eroare e un pic mai mare. Un pas greșit azi poate fi refăcut mâine, căci sunt mai multe meciuri și se mai pot întâmpla lucruri. La faza eliminatorie e altceva, aici orice pas greșit poate duce la eliminarea din competiție, orice eroare poate fi fatală și orice minge trimisă-n transversală se poate transforma într-o piatră de moară ce se întoarce împotriva propriei echipe. Dacă această ultimă idee vă duce cu gândul la Gonzalo Higuain, foarte bine, chiar acolo voiam să ajung după ce voi fi finalizat această introducere. Citeste mai mult …
Caută-mă!