E din nou ”Derby Day” în Premier League și, să recunoaștem, tare ne-am fi dorit ca diferența de puncte în Manchester United și Manchester City să fie mai mică, măcar la jumătate, astfel că meciul lor direct să aibă și o altă implicare decît cea emoțională. Cum s-a întîmplat, de exemplu, în tur.
Nu însă cazul să ne plîngem. United-City nu-i totuși un derby oarecare. E rivalitate prea mare între cele două grupări, astfel că ecartul în favoarea lui United nu ar trebui să influențeze prea mult calitatea partidei. Pentru fanii lui City, care astăzi vor lua drumul vestului orașului către ”Old Trafford”, va fi încă un prilej de a-și ironiza rivalii pe seama poziției, suficient de departe de centru, mai degrabă în afara orașului decît în oraș, pe care e construit ”Teatrul Viselor” și să le reamintească amănuntul că în Manchester suporterii lui City sînt în majoritate. Nu vor fi bine primiți, cu siguranță, căci fanii lui United încă n-au uitat de umilința din sezonul trecut, acel 1-6 de șoc și groază.
Răzbunare, acesta pare a fi motto-ul derbyului de azi, ce va bifa cel de-al 165-lea episod. Ambele tabere au motivele lor. Cei de la United pentru ceea ce vorbeam mai sus, cei de la City pentu acel eșec din tur, venit dintr-o lovitură liberă a lui Van Persie, în minutele de prelungire, dar după ce campioana en-titre reușise să revină fantastic de la 0-2. Orice ar da cei de la City azi pentru o victorie, care să le zgîrie orgoliul de viitori campioni ai celor de la United.
Situația celor doi antrenori e diferită. Sir Alex Ferguson n-are griji în ceea ce privește viitorul. S-a bucurat cred că a avut week-end liber și a putut să meargă la ”Grand National”, la cealaltă mare pasiune a vieții sale, caii. Dar sigur ar vrea revanșa după acea umilință de anul trecut, pe care spune că a uitat-o, dar pe care sigur n-a uitat-o, căci n-a fost un eșec ca orice alt eșec, a fost într-adevăr o umilință. A fost întrebat săptîmîna trecută dacă a revăzut vreodată acel meci și a răspuns sec și ușor enervat: ”Nu. N-am tendința să mă autoflagelez”. Un răspuns ce denotă clar că rana aceea nu s-a închis. Cît despre Mancini, șansele sale de a rămîne și în sezonul viitor la City trec prin meciul de azi, căci un rezultat bun pe ”Old Trafford” ar mai readuce din stima pe care a avut-o de la suporterii săi, dar pe care a cam pierdut-o de-a lungul acestui sezon.
Atît Sir Alex cît și Mancini și-au recuperat din efectiv, astfel că vor putea utiliza formule aproape standard. Rooney și-a revenit așa că probabil va fi în teren din primul minut, alături de Van Persie, al cărui rol în filmul cîștigării titlului de către cei de la United poate primi deja un Oscar. Va reveni probabil și Rafael, dar nu-i exclus ca Valencia să fie și el în teren, pe zona lui David Silva, cel mai creativ și periculos om al lui City. E posibil să joace Kagawa înaintea lui Welbeck, iar dublul pivot ăn mod normal aparține lui Carrick și Cleverley.
Dincolo, e de văzut cine va sta alături de Toure Yaya, care tocmai și-a prelungit contractul pe încă 4 ani, Barry sau Javi Garcia. Cred că nu va juca Nasri, cu o prestație slabuță în meciul din tur, și Mancini va merge pe mîna lui Milner, care se asociază bine cu Zabaleta pe partea dreaptă, la fel cum e foarte posibil să joace Dzeko de la început, în locul lui Tevez.
Un aspect interesant. Presa engleză scria săptămîna trecută despre intenția celor de la Manchester United de a angaja pentru sezonul viitor un specialist în probleme acustice, pentru a mări nivelul decibelilor din tribună. Totul la solicitarea fanilor, cărora li se pare că zgomotul pe care-l fac ei nu e suficient. E și ăsta un detaliu care explică modul în care se face treabă la Manchester United.
Pentru final, vă ofer o avancronică în stil britanic a acestei partide, în care veți avea ocazia să revedeți ce s-a întîmplat în acel 1-6 din sezonul trecut:
Dar nu am cum să nu vă ofer și, probabil, cel mai frumos gol marcat în ultimii ani în derbyul orașului Manchester.
P.S.
Coincidența face ca tot azi să avem un alt derby, cel dintre Roma și Lazio. Din păcate și aici vorbim despre un meci cu implicații mai degrabă emoționale decît la nivel sportiv. Roma și Lazio au cam ieșit din prim-planul luptelor din fotbalul italian. Un lucru e cert, aici atmosfera va fi excepțională. Și nu-mi rămîne decît să sper să putem vedea și un duel cu kiză între cele două echipe. Cum ar suna o finală a Cupei Italiei între Roma și Lazio pe ”Olimpico”?
Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.
Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , Kicker , Ole , Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Bild, France Football
Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.
Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.
Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , Kicker , Ole , Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Bild, France Football
Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.
Fotbalul a propus, de-a lungul istoriei sale, foarte multe nume mari. De la portari, la fundași, de la mijlocași la atacanți, toate posturile au fost acoperite. Atacanții, vîrfurile de atac, oamenii care dau golurile, cu alte cuvinte, reprezintă un capitol aparte. Ei reprezintă principalul obiectiv al fiecărei echipe, căci nu a existat și nu va exista club mare care să nu fi avut în centrul liniei de atac un marcator ”feroce”.
Exemplele sînt multe. Preferințele, de asemenea. Fiecare avem un atacant preferat, fiecare am fost seduși de calitățile unui sau altuia. Pentru mine, de exemplu, Marco Van Basten este vîrful ideal de atac.
Pentru astăzi, vă propun un alt nume mare. Gabriel Omar Batistuta. L-am regăsit într-o emisiune Fotbal European dedicată campionatului italian, într-un ”Serie A Clasic”, un meci al Fiorentinei de acum mai bine de 15 ani.
Probabil că multe lume își mai amintește de ”Bati-gol”. Dar la fel de probabil e ca foarte mulți să nu-l fi văzut decît foarte puțin sau chiar deloc. Așa că invit pe toată lumea să-și reamintească sau să descopere unul dintre marii atacanți din istoria fotbalului: Batistuta.
Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.
Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , Kicker , Ole , Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Bild, France Football
Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.
Nu ascund că am o oarecare simpatie pentru Rafa Benitez. Încă de pe vremea cînd era la Valencia și reușea să cîștige campionatul în Spania, într-un moment în care Madridul ”galactic” și Barcelona lui Ronaldinho erau punctele de atracție ale Primerei Division. Coincidența a făcut ca primul meu articol după un soi de furtună pe care am fost nevoit s-o traversez s-a numit ”Rafa împotriva furtunii” . Problemele pe care le-a avut la Inter, unde a dat peste o echipă stoarsă ca un burete de energii fizice și psihice în perioada Jose Mourinho, nu m-au făcut să-mi schimb impresia. Am scris-o de mai multe ori, Benitez a fost considerat, în perioada Liverpool, cel mai bun tactician din fotbalul european, poziție pe care și-o disputa cu Mourinho. Căruia, nu întîmplător, a izbutit să-i barezez de două ori drumul spre finala Ligii Campionilor.
Rafa Benitez este foarte aproape de a doua semifinală cu Chelsea în acest sezon. Un sezon care a început mizerabil pentru campioana Europei, cu acel 0-4 în fața lui Atletico în Supercupa de la Monte Carlo, a continuat sinusoidal și se poate termina rezonabil. Cupa Angliei și Europa League nu-s primele obiective pentru Chelsea, dar ele pot salva un campionat în care, la un moment dat, echipa de pe ”Stamford Bridge” părea capabilă să concureze.
Joi seară, cu Rubin Kazan, Chelsea chiar a făcut un meci bun. Într-un scenariu destul de straniu, cum de altfel s-a întîmplat și la meciul cu Steaua. Un stadion mai degrabă tăcut, asistînd destul de plat la tentativa jucătorilor de a depăși acest context. E greu să readuci senzația de mare meci cu Stea sau Rubin Kazan, în Europa League, pentru niște suporteri obișnuiți cu alte vizite pe ”Stamford Bridge”. Comportamentul lor mi se pare însă ciudat, mai ales pentru Anglia, căci vorbim totuși de o competiție europeană. Ranchiuna pe care acești fani o au față de Benitez continuă și n-are cum să nu se simtă în teren. Deși spaniolul a făcut o mișcare inteligentă anunțînd, înainte de dubla cu Steaua, că oricum pleacă.
Revenind la meci, merită menționată prestația timidă a celor de la Rubin. Copleșiți parcă de ce aveau în față, n-au reușit să imprime decît rareori viteză balonului și la fel de rar au izbutit să aducă mingea în mod organizat către vîrful Eremenko. Norocul lor s-a numit Terry, care s-a trezit punînd mîna pe minge, într-un moment în care echipa din Kazan era aproape de prăbușire.
3-1 nu-i un scor imposibil. Aparent. Se va juca la Moscova, pe ”Lujniki”, pe gazon artificial și pe un stadion cu amintiri enervante pentru Chelsea. Dar asta nu cred să conteze prea mult. Diferența de calitate e prea mare între Chelsea și Rubin, așa că mă hazardez să spun că doar un cataclism fotbalistic ar face ca echipa lui Benitez să nu meargă în semifinale.
Două vorbe despre Fernando Torres. A făcut cel mai consistent meci din acest an, poate chiar din întreg sezonul. A avut minute brutale, cînd a reamintit de ”El Nino” de acum cîțiva ani. De parcă masca pe care o poartă îl ajută să se ascundă de acele fantome ce par a-l urmări de la plecarea de pe ”Anfield”, de ce acele blesteme, poate, pornite dinspre Liverpool către idolul devenit peste noapte Iuda. Fernando Torres n-a uitat să joace fotbal, a fost implicat într-un blocaj mental ce nu i-a permis să se exprime. Dacă va reuși să-l readucă în prim plan pe ACEL Fernando Torres în acest final greu de sezon pentru Chelsea, misiunea lui Rafa Benitez va fi îndeplinită.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!