Se vor găsi unii care să spună că aceste două zile de Champions League au afectat oarecum afișul partidelor următoare. Și nu mă refer aici la simpatizanții lui Real Madrid, ai PSG-ului ori ai Romei, ci la oamenii care se așteaptă să primească începând cu faza ”sferurilor” doar potențiale finale. Dueluri în care să se amestece istoria, renumele, valoarea loturilor, dueluri cu afiș atractiv, dueluri care să rupă audiențele. Nu e lipsit de temei regretul acestora, doar că eu cred că în aceste două zile spiritul Champions League e cel care a ieșit câștigător. Nu există reclamă mai bună pentru o competiție decât surprizele, finalurile care te lasă cu gura căscată, deznodământul atât de neașteptat încât deschide larg ușa comentariilor. În aceste două zile, Champions League a demonstrat că e competiția în care orice detaliu contează, că orice eroare se plătește, că e competiția celor bine pregătiți, dar, mai ales, că aspectul mental poate fi decisiv. Gestionarea emoțiilor în această fază eliminatorie poate compensa lipsa unor jucători sau diferențele de valoare. Cu sânge rece și minte limpede se poate câștiga în fața unui adversar de câteva ori mai valoros. Citeste mai mult …
Ziua de marți a fost una ciudată la Madrid. Încă de dimineață plutea în aer un sentiment bizar, un soi de resemnare în fața unei realități pe care o înțelegeau, în sinea lor, chiar și cei care se încăpățânau să n-o înțeleagă. Veți fi de acord că e totuși anormal ca înaintea unui retur de ”optime” de Champions League în care e implicată deținătoarea trofeului, care mai și câștigase în prima manșă pe terenul adversarului, să se respire atât de mult pesimism. Se vorbea atât de mult de Ajax și de posibilitățile sale de a produce marea surpriză încât Ajax părea campioana Europei și nu Real Madrid. Citeste mai mult …
S-a nimerit ca fotbalul englez să ne ofere în acest week-end două momente importante, aparent fără legătură unul cu altul, căci erau competiții diferite, dar care e foarte posibil să aibă în cele din urmă unele conexiuni. ”Clasicul” Angliei și Finala Cupei Ligii, în ordinea cronologică a disputării lor, n-au adus neapărat spectacolul așteptat de la confruntări precum United-Liverpool ori City-Chelsea, dar au furnizat câteva subiecte de presă suficient de interesante. Citeste mai mult …
Ne-am tot obișnuit să-l judecăm pe Diego Simeone pentru diverse aspecte. Pentru felul în care joacă echipa lui, pentru filozofia defensivă pe care o imprimă, pentru felul în care se manifestă pe bancă, pentru modul în care agită de multe ori spiritele ori pentru felul în care izbutește să câștige. Chiar și pentru felul în care se îmbracă. Dar câteodată e bine să privim cu atenție și alte lucruri, care țin de latura tehnică a meseriei sale, nu de cea comportamentală. Pe Cholo poți să-l judeci în orice fel, poți să fi de acord cu stilul lui sau să nu empatizezi cu el, dar n-ai cum să-l ignori. El există și nu știu zău dacă nu cumva este în acest moment cel mai bun antrenor din lume. Citeste mai mult …
Dacă există pe lumea asta o teorie mai relativă decât teoria relativității, ei bine este teoria meritului în fotbal. Obișnuim să spunem deseori că o anume echipă a meritat sau n-a meritat să câștige un meci, că o alta n-a meritat să piardă sau că un anume rezultat e injust. Sunt discuții ce țin de pasiune, mai puțin de logică. Pentru că logica fotbalului spune că acest sport e compus din două faze, cea de atac și cea de apărare, iar echipa care reușește să scoată o medie mai bună din notele pe care le ia în cele două faze are mari șanse să câștige. Dacă are de partea sa și alți factori, atunci are șanse și mai mari. În special în Champions League, unde detaliile fac de multe ori diferența. Citeste mai mult …
Caută-mă!