Cum deja sunt numărate orele până la startul Campionatului Mondial de fotbal din Rusia și a campionatului național de dat cu părerea de la noi, mă gândisem să încerc azi o scurtă avanpremieră, atât cât se poate ea face pentru un turneu final cu atâtea și-atâtea necunoscute. Am experimentat chiar și o simulare a rezultatelor din grupe, precum și a celor din fazele eliminatorii. Mie mi-a ieșit o finală Argentina-Brazilia, dar cum eu nu-s prea bun la dat pronosticuri e foarte probabil ca alta să fie partida de la Moscova din 15 iulie. Las pentru partea de final însă această discuție, fiindcă actualitatea ne-a oferit marți și miercuri o situație ce cred că ar avea nevoie de câteva rânduri. Mai exact, numirea neașteptată a lui Julen Lopetegui ca antrenor al lui Real Madrid, pe postul rămas vacant după plecarea la fel de neașteptată a lui Zinedine Zidane, apoi demiterea, și ea suficient de neașteptată, a lui Lopetegui de pe banca tehnică a ”La Roja”. Citeste mai mult …
Nu-mi plac titlurile bombastice. E plină presa de la noi de ele. Nu-mi place cuvântul ”șoc”, nu-mi place cuvântul ”bombă”. Nu-mi plac în general, nu doar într-un titlu. La fel cum nu-mi place asocierea dintre dramă și o competiție sportivă, căci dramele sunt cu totul altele. Dar asta e altă discuție, acum totul se rezumă la decizia lui Zinedine Zidane de a pleca de la Real Madrid la doar 5 zile de la câștigarea Champions League, a treia la rând. Este, trebuie să recunoaștem, un pic șocant. Nu-mi amintesc un antrenor care să fi plecat de bună voie de la o proaspătă câștigătoare a Ligii, fără să fi anunțat în prealabil, cazul lui Jupp Heynckes la Bayern, sau să fi fost dat afară, coincidență cazul tot al lui Herr Jupp, la Real Madrid. E o bombă ce strică în mod evident liniștea lui Florentino Perez, care acum are pe cap și numirea unui nou antrenor, deși ar fi vrut să se concentreze, sunt convins, doar pe campania de achiziții, cu numele sale ”bombastice” specialitatea casei, gen Neymar, Lewandowski, Hazard ori Salah. Citeste mai mult …
M-am gândit destul de mult dacă și ce să scriu după finala Champions League de la Kiev. Mi s-a părut că orice aș scrie, deja s-a mai spus sau scris. Despre Real Madrid și despre formidabila sa logodnă cu Champions League, aproape mistică, am scris și nu o dată pe acest blog. Despre formidabila capacitate a lui Zinedine Zidane de a interveni în partide, atunci când situația o cere, iarăși am mai scris. Despre forța mentală a unui grup de jucători care a transformat câștigarea celui mai important trofeu rezervat echipelor de club într-o misiune aproape banală, și asta am mai scris. Până și despre Sergio Ramos și al său stil, care pe unii îi enervează, dar pe fanii Realului sigur nu, am mai comentat și nu o dată. Chiar și despre Jurgen Klopp și felul în care a transformat, după chipul și asemănarea sa, pe FC Liverpool am mai scris pe acest blog. Inclusiv despre slăbiciunile acestei echipe, slăbiciuni care vin, în special, din lotul destul de subțire pe care-l are la dispoziție Klopp, am mai scris. Citeste mai mult …
Ne aflăm pe ultima turnantă a unui foarte lung sezon 2017-2018, vorbind la nivelul echipelor de club, nu la cel al ”naționalelor”. Mai avem un singur act, un ultim sprint și se va trage linie. Finala Champions League de la Kiev e acest ultim act, dar până să ajungem la confruntarea dintre Real Madrid și Liverpool n-avem cum să nu observăm mișcările ce se fac în rândul antrenorilor. Parcă niciodată până acum n-a fost atâta grabă, parcă niciodată până acum lucrurile nu s-au mișcat atât de vioi. Mai ales că suntem înaintea Mondialului, un aspect de luat în seamă, căci s-ar putea lăsa cu demiteri ori demisii. Cinci cluburi importante ale peisajului continental și-au desemnat deja băncile tehnice pentru sezonul viitor, într-un moment în care încă ne aflăm în exercițiul anual, căci în fotbal anul se încheie, de regulă, pe 30 iunie. Citeste mai mult …
N-a apărut surpriza pe care unii o așteptau miercuri seară pe ”Olimpico”. Liverpool a rezistat în fața Romei, care din nou și-a îmbrăcat hainele de gală cu care a defilat pe catwalk-ul acestui sezon de Champions League. Pe care-l părăsește cu un gust dulce acrișor evident. Acrișor fiindcă nu-i simplu să pierzi o semifinală de Ligă, mai ales când ai așteptat atâția ani pentru a o întâlni, dar în același timp dulce pentru că realmente a fost un sezon european notabil pentru trupa lui Di Francesco. Liverpool însă a știut să-și gestioneze avantajul luat în tur și se întoarce într-o finală a celei mai importante competiții europene după 11 ani. Citeste mai mult …
”Au jucat ca niciodată, au pierdut ca-ntotdeauna”. E un titlu dat de Marca acum mai mulți ani, la un turneu final, de European sau Mondial. Era perioada în care Spania pornea mereu ca una dintre favorite și întotdeauna pleca acasă foarte devreme. Că a fost dat în 2002, în 2004 sau în 2006 nu contează, ideea e alta. Anume că titlul acesta ar putea foarte bine caracteriza prestația celor de la Bayern Munchen în această dublă manșă cu Real Madrid. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!