COD GALBEN LA DORTMUND

COD GALBEN LA DORTMUND

Ce de probleme are Borussia Dortmund înaintea acestui meci cu Napoli! Și ce fluctuant e fotbalul în zilele noastre. Cînd a bătut pe Arsenal, chiar la Londra, Borussia era pe cai mari, chiar foarte mari. Se vorbea din nou de posibilitatea cîștigării Champions League, se vorbea de Bundesliga. Lucrurile în campionat mergeau bine, Bayern părea un zid ce poate fi escaladat. Era 22 octombrie și destul de cald afară.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:

Acum e frig, e umezeală și e multă preocupare în aer în Dortmund. 3 eșecuri au contribuit la această răcire a stării de spirit, sub granițele normalului pentru această perioadă a anului. Un soi de cod galben pentru Borussia, o coincidență cu culorile tricourilor din meciul cu Napoli. Eșec cu Arsenal, eșec cu Wolfsburg, eșec cu Bayern. O succesiune de rezultate negative ce a făcut ca în Bundesliga să se creeze o breșă de 7 puncte față de Bayern (ba chiar și pierderea locului secund, pe care stă acum Leverkusen), iar în Champions League să se joace un meci cu Napoli în condiții de maximă presiune atmosferică.

Să privim clasamentul!: Cu 6 puncte, Borussia e obligată să cîștige. În mod normal, Arsenal va bate pe Marseille, așa cum au făcut-o toate celelalte pînă acum. Și va face 12 puncte. Va avea deplasare la Napoli în ultima etapă, un meci ce poate fi infernal. Napoli are 9 puncte în momentul ăsta, 3 mai mult decît Borussia, așa că orice rezultat în afara eșecului o avantajează. Iar eșecul, spre deosebire de Borusia, n-o scoate definitiv din cărți. Dacă Napoli bate, totul e clar, Borussia e eliminată. Dacă se termină egal, situația nu se prea relaxează, mai ales în condițile în care Arsenal bate pe OM, căci în ultima etapă, Napoli și Arsenal ar avea varianta unei remize pentru a merge amîndouă mai departe. Rezultatele directe, după victoria lui Napoli din primul meci, avantajează echipa lui rafa Benitez. Și, oricît de multe bezele și-ar fi trimis pînă acum Wenger și Klopp, realitatea din teren se cam schimbă în astfel de condiții.

Iată așadar cam care e scenariul după care trebuie să joace Borussia cu Napoli. Și mai adăugăm aici alte aspecte negative. Accidentările s-au adunat ca un blestem peste Jurgen Klopp, n-are apărare, iar omul esențial de la mijlocul terenului, Gundogan, se lasă așteptat. Iar adversar este Rafa Benitez, un antrenor căruia îi plac tare mult astfel de meciuri cînd echipa sa nu trebuie să piardă.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN BUNDESLIGA GĂSIȚI AICI:

bor-nap Problema lui Klopp vine și din meciul cu Arsenal, pierdut acasă. Arsenal, o echipă predominant ofensivă și cu o estetică atrăgătoare, a jucat atunci cel mai pragmatic meci pe care eu mi-l amintesc în epoca Arsene Wenger. Iar dacă Wenger a putut, cu echipa sa, Benitez va încerca și el, mai ales că vorbim de o filozofie ce-i este mult mai aproape. Borussia este o echipă ce nu e prea bucuroasă să atace pozițional. Preferă contraatacurile. Guardiola spunea după meciul cîltigat de Bayermn, în week-end, că e echipa cu cel mai bun contraatac din lume. Unii s-ar grăbi să o asemene cu Realul lui Mourinho, dar eu nu m-aș grăbi. Echipe reactive, ambele, se deosebesc prin traseele pe care le adoptă în cazul unei intercepții. Iar atunci cînd vorbim de Borussia, absența lui Gundogan e fundamentală în acest aspect. Nu mai vorbesc aici de absența fundașilor centrali, pentru că deja e prea mult, prea multe probleme. Linia de pase Hummels-Gundogan, de la care pleca acea formidabilă deplasare a celorlalți pe spațiile lăsate libere de adversar, de data asta nu este. Nuri Sahin e lent și mai e și stîngaci, ceea ce crează o problemă de poziționare în plus. Iar Sokratis nu e Hummels din punct de vedere al controlului la minge și mi se pare că nu e nici Subotici din punct de vedere al marcajului.

Cu toate astea, grecul rămîne unica soluție viabilă. Cu Bayern, lîngă el a jucat Manuel Friederich. S-a descurcat cu Mandzukic, cît de cît, dar după ce a intrat Gotze s-a rupt filmul. El nu poate intra însă în Liga Campionilor, așa că Jurgen Klopp va trebui clar să improvizeze. Cu Bender sau Sebastian Kehl. Eu cred că primul, astfel că veteranul Kehl va fi folosit la mijloc. În loc de Bender-Gundogan avem Kehl-Sahin.

Dincolo, la Napoli, n-aș fi foarte mirat dacă ar apărea și al treilea închizător, alături de Inler și Behrami. Mai ales în condițiile în care Hamsik nu poate juca. În primul duel dintre cele două, la Napoli, Benitez a surprns cu o așezare 4-4-1-1, foarte retrasă, mult spre propriul careu, cu care a închis toate posibilitățile celor de la Dortmund. Borussia a avut atunci ocazii, chiar și în 10 oameni, căci are calitate, dar n-a reușit să-și impună jocul. Acum va trebui din nou să atace, căci Napoli sigur n-o va face. Dacă și Bayern, avîndu-l pe Guardiola pentru care orice schimbare de stil e nenegociabilă, a atacat cu multă precauție, de la Rafa Benitez nu mă aștept s-o facă. Singura problemă a lui Napoli e apărarea pe zonă centrală, acolo unde Lewandovski poate aduce multe daune cuplului Albiol-Britos.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN SERIE A GĂSIȚI AICI:

 

 

BORUSSIA ȘI SECRETELE LUI KLOPP

BORUSSIA ȘI SECRETELE LUI KLOPP

 

În orele de dinaintea meciului de la Dortmund, circula pe rețelele de socializare o idee: ”Rezultatul de la Munchen i-a amuzat pe madrileni și i-a enervat pe nemți”. Și parcă așa a fost. Borussia a părut o echipă nervoasă, iritată, frustrată, dar în sens pozitiv, de laudele pe care Bayern le-a primit după ce demolase Barcelona cu o zi mai devreme, de ploaia de elogii ce se abătuse peste Bavaria în urma demonstrației de forță pe care Bayern o scosese în evidență. Adăugați aici povestea trădării lui Mario Gotze, dar și ultima informație, aruncată pe piață tot dinspre Munchen, cum că și Lewandowski ar fi semnat cu Bayern încă dinaintea lui Gotze, și aveți tabloul complet al unei teribile stări de iritare.



Se părea că lumea uitase că Borussia e unica echipă neînvinsă din acest sezon de Champions League. Nu Bayern, nu Real Madrid, nu Barcelona, ci Borussia lui Jurgen Klopp. Nu știu ce le-a spus antrenorul jucătorilor săi, nu știu cum a putut să-l motiveze pe Gotze, nu știu ce a discutat cu Lewandovski, dar știu că Bundesliga a mai dat 4 goluri în poarta Primerei Division, în a doua confruntare a celor două campionate în decurs de 24 de ore. Borussia a dat 4 goluri, ca și Bayern, dar a luat unul, din propria eroare, și asta pentru că Borussia, spre deosebire de Bayern, e o echipă entuziastă, care crează și primește goluri cu zîmbetul pe buze.

Nu știu ce i-a spus Jurgen Klopp lui Hummels la pauză. Dar știu că fundașul central al Borussie, obiectiv de mercato pentru jumătate din cluburile de top, cu Barcelona cap de listă, a avut o repriză a doua fenomenală, o expoziție de pase verticale și de lovituri de cap imperiale ce l-au readus în zona marilor valori, zonă pe care o abandonase pentru o clipă cu acea greșeală, făcută însă, dacă studiați atent faza, din aceeași filozofie a lui Klopp de a nu bubui mingea ci de a încerca mereu joc de posesie, indiferent de zonă și circumstanțe.


 Trebuia să fie meciul lui Mourinho. N-a fost. Pe portughez l-am văzut ușor complexat la discuția amicală pe care a avut-o cu Klopp, pe gazon, în timpul încălzirii jucătorilor. Limbajul trupului trăda un sentiment de inferioritate în fața rivalului, mult mai stăpîn pe sine, poate și din pricina diferenței de înălțime. Klopp a dominat și acea discuție, ca și întreaga partidă, de altfel. A făcut exact ceea ce a făcut și în meciul din  grupă. Și ceea ce am anticipat, aici, în avancronica partidei. L-a blocat pe Xabi Alonso, a oferit libertate fundașilor centrali, căci Pepe cu mingea la picior e un dezastru la fel de mare ca atunci cînd e nevoit să se apere în careul de 6 metri. I-a oferit ui Schmelzer toată libertatea în banda stîngă, acolo unde Mourinho n-a găsit soluția de înlocuire a lui Di Maria. Angel Di Maria era de neînlocuit într-un astfel de duel, doar că neprevăzutul s-a insinuat în vestiar, luînd forma unor probleme de sănătate ale soției argentinianului.

 

  Mourinho a surprins cu modulul de start. Nu neapărat neplăcut, asta rămîne de analizat. Ozil în banda dreaptă, dar pe  aceeași linie cu Khedira și Cristiano, într-un soi de 4-1-4-1. Intenția lui Mourinho a fost de a acoperi bine zona centrală și de a nu permite nemților să inițieze combinații în spatele mijlocașilor și spre fundașii centrali, așa cum, de exemplu, s-a întîmplat la golul lui Lewandovski cu Malaga, dar și la duelurile celor două echipe din noiembrie. I-a reușit demersul lui Mourinho, căci în acest sistem Borussia a dat un singur gol, plecat însă din banda unde Ramos era mereu în inferioritate, căci Ozil nu coboară să ajute, dar un gol care, văzînd felul în care Pepe s-a apărat, a reconfirmat ideea că Ramos e mult mai util în centrul apărării decît în lateral.

La pauză, Mourinho a schimbat, revenind la tradiționalul 4-2-3-1, iar Modrici, făcut zob de Gundogan, a făcut rocadă cu Ozil. Nu știu pe ce s-a bazat Mourinho. Pesemne pe căderea psihică a Borussiei, după felul în care a luat golul egalizator. Pe undeva, explicabil, căci multe echipe s-ar fi prăbușit. Poate și pe faptul că Ozil i-ar putea pune mai multe probleme lui Gundogan. Revin la ceea ce am spus mai sus. Nu știu ce le-a sus Klopp jucătorilor săi la vestiare, dar Borussia și-a sufocat adversarul în primul sfert de oră al părții secunde. La 3-1 abia, Klopp a răspuns la mutările lui Mourinho, cu Sebastian Kehl introdus în perimetrul lui Cristiano Ronaldo. Unica ocazie a lui Cristiano în partidă a fost în prelungiri, la acel unu contra unu cu Weidenfeller.

Șansele Madridului la calificare încă există totuși și sînt mai mari decît ale Barcelonei. Ele vin din capacitatea de intimidare pe care o emană ”Bernabeu”-ul, dar și din capcana în care pot cădea jucătorii lui Klopp. Am văzut cu Malaga, ei nu se simt prea bine în postura de favoriți. Iar acum sînt. Presiunea e pe spatele lor, căci o ratare a calificării în aceste condiții ar putea fi fatală pentru viitorul echipei, al grupului. Realul a mai dat de-a lungul timpului exemple de ”remontada” , Borussia a jucat mai bine partidele din deplasare. Așadar, vom avea super-meci în retur!

Eroul serii a fost Lewandovski. Dacă e adevărat că a semnat cu Bayern, ceea ce se auzea încă de acum vreo două luni, atunci Bayern a dat lovitura. Lewandovski e mult peste Mandzukici și Gomez, pentru că nu e doar un finalizator ci și un generator de joc.

 Iar în careu, vezi golul de 3-1, acea tragere a balonului spre zona nepopulată și șut de undeva din spatele corpului, e o operă de artă. La care, am spus și mai sus, a avut rol de figurant și Pepe, a cărui jumătate de sezon, consecință directă a unei operații făcută de capul lui, e oribilă. Dacă Pepe n-ar fi avut legăturile pe care le are cu Mourinho și Jorge Mendes, cu siguranță acum ar fi fost ostracizat, cam ca Raul Albiol sau Casillas.

Două vorbe și despre Cristiano. N-a fost el. S-a retras cu minute bune înainte de terminarea încălzirii la vestiare, împreună cu medicii. Ce s-a întîmplat nu se știe, căci Real Madrid n-a lăsat să transpire nimic. Însă Cristiano a părut lipsit de energie, de vlagă și, pe cale de consecință, de idei. Importanța lui Cristiano în jocul Realului e cam ca a lui Messi în cea a Barcelonei. Cînd ei doi nu sînt în regulă, nici echipele lor nu sînt.

P.S.

Nu o să mă refer acum la supremația Bundesligii față de Primera Division. Aștept meciurile retur, pentru că așa e normal. E vreme suficientă pentru analize. O singură întrebare am, îndreptată spre toți deștepții care puneau succesele fotbalului spaniol pe seama practicilor necurate din laboratoare: cum explică ei acum energia de care debordau Bayern și Borussia la finalul meciurilor, în timp ce Barcelona și Real erau sufocate pur și simplu?

 

BORUSSIA DORTMUND-REAL MADRID: SEARA CEA MAI LUNGĂ

BORUSSIA DORTMUND-REAL MADRID: SEARA CEA MAI LUNGĂ

 

Inevitabil, orice discuție despre acest Dortmund-Real Madrid începe cu dubla manșă dintre ele din faza grupelor. De aici încep majoritatea discuțiilor, de la acele partide splendide făcute de nemți, meciuri care, să fim sinceri, au scos pentru prima dată în evidență această trupă frumoasă a lui Jurgen Klopp. Era dublă campioană a Germaniei, corect, dar partiturile sale erau ascultate de un număr oarecum limitat de oameni. Un meci cu Real Madrid te scoate însă în evidență în toată lumea, iar un meci bun cu Real Madrid te transformă într0un soi de fată frumoasă, cam ingenuă, de care se îndrăgostesc toți. Orice s-ar spune, dimensiunea globală a Borussiei e cea mai redusă dintre toate cele 4 semifinaliste, la fel și forța financiară, iar ceea ce s-a întîmplat cu Gotze e cea mai bună dovadă că Borussia nu poate lupta pe picior de egalitate cu celelalte 3.



A începe însă discuția de la acele meciuri din grupă ar fi o eroare. Pentru că ar trebui să punem Dortmund-ul în postura de favorită. Ceea ce nu este. Și nici nu o prinde această imagine. S-a văzut în meciul cu Malaga că Borussia e incapabilă să suporte această senzație de echipă favorită. Mult mai bine îi vine haina cealaltă, pe care a probat-o cu succes și cu Real și cu City, cea de outsider. Cea prin care încearcă să limiteze virtuțile adversarilor, dar plecînd de la filozofia proprie.

 Nu înseamnă așadar că vom vedea un Dortmund apărîndu-se. Nici nu prea poate să facă asta o echipă construită pe bază de posesie și entuziasm. Dar nici nu înseamnă că vom vedea un Dortmund atacînd, căci ăsta ar fi exact meciul dorit de Mourinho și ai săi. Mai degrabă vom vedea un Dortmund căutînd să facă o presiune sufocantă pe construcția Realului, așa că e de presupus că Xabi Alonso va fi principala țintă în acest sens. Un Xabi Alonso scos din joc e un scenariu de groază pentru Mourinho, iar asta s-a întîmplat în meciul din grupe de la Dortmund. Erau condiții speciale atunci, căci Madridul n-avea nici un lateral valid. Fără Arbeloa și Marcelo, Alonso se vede pus în situația de a nu primi mare sprijin pe construcție de la lateralii săi, dar, în același timp, acum are avantajul că se poate baza pe Ramos și pe Coentrao destul de mult pentru pase de serviciu, de siguranță.

Obiectivul lui Klopp e să împiedice ca mingea să ajungă la un Ozil plasat între linii. Asta ar priva Madridul de pasele sale luminoase. Însa și Mourinho e conștient de asta și tocmai a primit un ajutor dinspre Malaga, de la un Pellegrini pe care l-a ironizat nemeritat. Malaga a arătat că Borussia are mari probleme cînd are în față un advrsar ce folosește două vîrfuri. Astfel că n-ar fi deloc straniu să vedem o echimbare de sistem de-a lungul partidei, cu Cristiano și Higuain atacanți (pare clar că va juca Higuain și nu Benzema) și cu Ozila și Di Maria trăgîndu-se spre benzi, într-un soi de 4-4-1-1 spre 4-4-2. A-i bloca în același timp și pe Ozil și pe Cristiano e o misiune de-a dreptul imposibilă

Va reintra Hummels probabil, căci el aduce acea ieșire cu pasă din apărare de care nu dispune Santana. Dacă Real are avantajul celor doi mai sus menționați, Borussia are la rîndul său un atu numit Lewandovski. Stilu acestuia de a crea, cu spatele la poarta adversă, spații pentru insinuările lui Kuba, Reus, Gotze și chiar Bender, e tare periculos pentru o apărare în care Pepe nu-i la capacitatea maximă. Iar abilitatea polonezului în fața porții îl transformă pe Varane într-un element esențial al duelului.


Ar mai fi de comentat un aspect. Se numește Mario Gotze. Oficializarea trecerii sale la Bayern chiar înaintea acestui meci e lovitură brutală dată echipei. E de presupus că n-a fost ceva sută la sută neașteptat. Să nu fim atît de naivi încît să credem că Jurgen Klopp habar n-avea că jucătorul său e în discuții cu Bayern și că pare dispus să accepte propunerea bavarezilor. Sînt convins că și-a asumat plecarea lui. Borussia nu poate plăti salarii ca Bayern, e o chestiune de economie, de buget, de coerență în decizii, căci dacă-i dai lui Gotze 7 milioane rupi toată armonia vestiarului. Însă, a face public acest transfer în preziua meciului e o lovitură sub centură dată de Bayern, un pic nedemnă de prestigiul acestui club. La fel cum nedemnă a fost și inundarea mijlocului terenului în meciul cu Barcelona, nu că asta ar fi contat prea mult, dar ca imagine nu-i ok.

Bayern domină fotbalul german din punct de vedere economic și procedează fix ca un industriaș care vrea să se dezvolte, îi cumpără pe cei care-i stau în coaste. E limpede că presiunea pusă pe Gotze e foarte mare, totuși are abia 20 de ani, iar stadionul va fi extrem de iritat. Rolul său e foarte important în angrenajul echipei și e de văzut dacă și cum va reuși Klopp să-l capaciteze. Ar putea fi pentru Gotze, dar și pentru alții din jurul său, ultima apariție în fața unui public fantastic, pentru care a fost un idol, dar pentru care va deveni iremediabil un trădător.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă