Plecarea lui Luis Enrique de la Barcelona la sfârșitul sezonului devenise aproape o certitudine în ultimele săptămâni, un secret oarecum cunoscut în lumea fotbalului. Micuțul procent de mister s-a risipit miercuri seară, când Luis Enrique a decis că a venit momentul să facă publică decizia sa de a nu mai continua. Surpriza n-a venit din anunțul propriu-zis, ci din felul în care antrenorul a ales s-o facă, într-o conferință de presă de după un meci câștigat lejer și înaintea unei săptămâni foarte importante, cu acel meci cu PSG din Champions League la orizont. Până la urmă, Luis Enrique a fost și în acest anunț fidel modului său de a fi, direct, contondent, fără a se gândi la vreun scenariu de despărțire pompos, pe care unii cred că l-ar fi meritat după traseul avut în aceste 3 sezoane. I-a lăsat pe toți cu gura căscată (exact acestea sunt cuvintele lui Ivan Rakitic, după meci, la postul de televiziune TV 3), căci nimeni nu se aștepta la așa ceva, după ce cu câteva minute mai devreme ridicase câteva sprâncene de uimire pe ”Camp Nou” prin înlocuirile lui Suarez și Messi. Citeste mai mult …
De când Johan Cruyff a luat în stăpânire cu puteri depline filozofia de joc a Barcelonei, așezarea de tip 4-3-3 a catalanilor a devenit un soi de lege organică, aprobată de parlamentul din tribunele de pe ”Camp Nou” și promulgată de fiecare antrenor ce s-a așezat pe banca tehnică în ultimii 20 de ani. Au mai fost unii, vezi Van Gaal, care au încercat anumite ordonanțe de urgență, dispărute la presiunea populară, căci în prima perioadă a olandezului nu înțelegea nimeni acel sistem 3-3-3-1 pe care-l propunea, cu un tip numit Winston Bogarde ca fundaș central stâng, pe lângă care Jeremy Mathieu e pur și simplu un geniu. Mai apoi Guardiola încerca tot felul de nebunii, dar la el erau acceptate fără manifestații populare, fiindcă lumea știa că mai devreme sau mai târziu tot la 4-3-3-ul mentorului său se va întoarce. Luis Enrique se alătură și el grupului de antrenor care încearcă o schimbare a desenului tactic, doar că primele reacții, în ciuda victoriei de pe ”Calderon”, nu prea sunt pozitive. Citeste mai mult …
Victoriile aduc victorii. Așa se spune în fotbal, parcă de când lumea. Pare o expresie ușor artificială, dar e un adevăr niciodată explicat, dar de multe ori verificat. Ține în primul rând de starea de spirit, mai mult decât forma sportivă. De acea conștientizare a valorii, de risipire a oricărui semn de îndoială. Starea de spirit lua de multe ori locul formei sportive, iar victoriile cădeau ca popicele bine țintite de un lansator îndemânatic. Totul e frumos, cu soare și cer albastru, până la primul rezultat negativ. Atunci apar semnele de întrebare, cerul devine noros, iar albastru devine mai întâi gri, apoi cenușiu, câteodată chiar negru. Aici apare mâna antrenorului. Sau ar trebui să apară. Citeste mai mult …
Se vorbește foarte mult și cu foarte mult respect despre Monchi. Pe numele său întreg Ramon Rodriguez Verdejo (pe care sincer cred că nu-l cunoaște multă lume), a fost portar la FC Sevilla între 1990 și 2000, timp în care a fost coleg la clubul andaluz și cu Ilie Dumitrescu. De altfel, Ilie vorbește foarte frumos despre el și spune mereu că încă de atunci i se puteau citi calitățile manageriale. Adevărata anvergură însă Monchi a cunoscut-o după ce s-a lăsat de fotbal și a devenit director sportiv. Numărul mare de jucători pe care i-a propus la FC Sevilla, procentul foarte mare de reușită al transferurilor și beneficiile financiare ulterioare au mărit considerabil aura lui Monchi până aproape de transformarea sa într-o veritabilă legendă, el devenind un fel de Messi sau Cristiano Ronaldo al birourilor. Citeste mai mult …
Două meciuri a jucat FC Barcelona în acest an 2017, iar ideea din titlu cred că e destul de limpede pentru oricine. Într-adevăr, Barcelona are o problemă, dar ea nu este dată de arbitrii din Spania ori de prestațiile acestora în aceste două partide, ci de propria neputință de a gestiona dueluri cu adversari incomozi. Iar ceea ce s-a întâmplat în aceste două partide nu vine decât ca o prelungire a unor săptămâni de toamnă care au ridicat nivelul de atenție până aproape de tragerea semnalului de alarmă. Încă nu s-a terminat turul din Primera (mai sunt două etape), iar Barcelona a cedat puncte cu Alaves, Atletico, Celta, Malaga, Real Sociedad, Real Madrid și Villarreal, iar din ultimele 11 partide jucate în toate competițiile a câștigat doar 5. Privind din nou către titlul acestui articol, cred că putem la fel de bine să spunem că Luis Enrique are nu una, ci mai multe probleme. Citeste mai mult …
S-a jucat sâmbătă un Clasico ce nu va rămâne, cu siguranță, în istorie. Poate doar inovațiile televiziunii spaniole, care a vrut și a reușit, inclusiv cu ora la care a fost programat duelul, să facă o bună propagandă campionatului în care evoluează cei mai buni jucători din lume. Cel puțin așa se presupune, cu toate că ei, la acest meci, au fost suficient de discreți. E greu de găsit privind în urmă un duel Barcelona-Real Madrid în care Messi și Cristiano Ronaldo, vedetele incontestabile ale ultimei decade, să aibă o atât de slabă participare în joc și atât de puține realizări. Ambii fiind în plenitudinea forțelor, ambii reprezentând orizontul de așteptare din fiecare tabără. A fost un Clasico straniu din acest punct de vedere. N-a fost un joc slab, să ne înțelegem, căci la ce calitate există în cele două loturi așa ceva nu are cum să se întâmple, dar n-a fost unul la finalul căruia să poți spune ”wow, ce meci!”, așa cum am spus-o deseori. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!