UPDATE

La textul de mai jos, scris în momentul în care Messi atinsese borna de 400 de goluri în carieră, am adăugat un montaj cu toate cele 253 de goluri marcate de el în Primera Division, ocazie cu care a bătut recordul legendarului Telmo Zarra.  Revăzîndu-le, căci pe majoritatea le-am prins în direct la televizor, foarte multe le-am comentat, unele chiar de pe stadion, l-am redescoperit cu plăcere pe Ronaldinho, cel care l-a luat pe umeri pe Messi, după ce i-a dat ocazia să marcheze primul gol din carieră, aruncîndu-l practic spre glorie. I-am redescoperit pe Eto`o, pe Deco, pe Henry, cei de la care Messi a învățat foarte multe. Dar l-am revăzut și pe Ibrahomovic. Rețineți golurile lui Messi la care a contribuit și Zlatan. Îl veți vedea pe suedez un pic stingher în momentele de bucurie de după. Practic, înțelegem de ce a trebuit să plece de la Barcelona. Ibrahomovic e, în felul lui, un Messi. Amîndoi nu încăpeau la aceeași echipă. Dar amîndoi au locul lor în istoria fotbalului.

În rest, textul de mai jos rămîne valabil.

Ce făceați acum 10 ani pe vremea asta? Probabil că cei mai mulți nu-și mai amintesc. Au trecut totuși 10 ani, veți spune! Și e corect. Există însă și oameni care au încă în minte ziua de 16 octombrie 2004. Mai bine zis seara de 16 octombrie 2004. Acum 10 ani pe vremea asta un puști, un copil încă, se gîndea cu strîngere de inimă dacă va prinde și el cîteva minute într-un meci oficial la prima echipă a Barcelonei. Îmbrăcase el tricoul, dar în două ”amicale” cu FC Porto și Marseille. Ceea ce-i altceva. Un meci oficial e un meci oficial. Fie și cîteva secunde pesemne că-și dorea Lionel Messi să zăbovească pe gazon. Scenariul era ideal, un derby cu Espanol, Barcelona lui Ronaldinho, Eto”o, Deco și Rafa Marquez, cu Rijkaard antrenor, fiind lider în acel moment în Primera Division. Espanol începuse bine, era pe locul 5 și visa să bată pe Barcelona, mai eles că Rijkaard avea multe probleme de lot, foarte mulți accidentați, printre ei Motta, Edmilson și Giuly, dar și foarte mulți jucători abia reveniți de la echipele naționale, cu problemele ce decurg din acest aspect.

Cotidianul ”El Mundo Deportivo” prezenta o simplă știre, în partea de jos a paginii 6, cu posibilitatea ca Messi să debuteze. ”Cel mai cunoscut dintre tineri”, scria cotidianul catalan. Alături de el, Damia, Carlos Pena sau Oriol Riera. Unde este Messi azi și unde sînt ceilalți e ușor de descoperit, o simplă căutare pe Wikipedia lămurește pe toată lumea.

Și Messi a intrat. Purtînd numărul 30, la 17 ani, 3 luni și 22 de zile, Messi a fost introdus în locul lui Deco, autorul unicului gol al meciului. A jucat 8 minute, pe care, așa cum a declarat ulterior, le va ține minte toată viața. La 17 ani, majoritatea băieților de această vîrstă au cu totul alte preocupări, au cu totul alte lucruri în minte. La 17 ani, Lionel Messi se pregătea să intre în istorie.

Pentru că, da, Messi a intrat în istoria fotbalului și acolo va rămîne. Oricare ar fi sentimentele, dictate în primul rînd de factori subiectivi, nu cred că există cineva zdravăn la cap care să pună la îndoială valoarea acestui fotbalist colosal. Nu cred că există cineva în deplinătatea facultăților mintale care să spună despre Messi că e un fotbalist slab. Poate să-ți placă sau nu de el, îl poți înjura sau nu, dar nu cred că-i poți nega valoarea.

Imediat după 1989, prin România circula o expresie: ”Ce-ai făcut în ultimii 5 ani?”. Să presupunem că cineva i-ar pune această întrebare lui Messi. Și ar dubla numărul anilor. ”Ce-ai făcut dumneata în ultimii 10 ani domnule Messi?”. În caz că Messi ar fi prea ocupat să răspundă, rămîne obiectul muncii sale. Golurile. Dincolo de trofeele pe care le-a cucerit și pe care nu are rost să le reamintesc, golurile, unele memorabile, vor rămîne peste timp. Așa că vă propun să le revedem, de la primul gol, marcat cu Albacete, la golul 401. Lipsesc cele marcate în ultimele 10 zile, dar cu siguranță ele se vor regăsi la retrospectiva celor 500 de goluri pe care nu cred că se îndoiește nimeni că le va marca. Messi are doar 27 de ani.

Nu de mult, a bifat și Cristiano Ronaldo borna de 400 de goluri. Am sărbătorit-o aici la momentul respectiv. Așa cum o fac și acum. Cu bucuria, de care am amintit și nu o să obosesc să amintesc în continuare, că putem fi contemporani cu asemenea sportivi formidabili. Și am mai spus-o, a dezbate la infinit pe tema care dintre ei e mai bun nu ne folosește la nimic. Nici măcar ideea că ei doi puteau fi coechipieri, posibilitate care chiar a existat, nu ne aduce nimic. Ne face doar să pierdem timpul pe care ar trebui să-l petrecem admirîndu-i. Așa cum trebuie să faceți vizionînd golurile lui Messi.

Vizionare plăcută!