Ceea ce trebuia să se întîmple s-a întîmplat. Jose Mourinho s-a despărțit, în mod oficial, de Real Madrid. E ceea ce am presupus încă din primele zile de existență ale acestui blog, atunci cînd am încercat să explic care e originea crizei ce a apărut pe neașteptate la Real, de ce Marca a scris despre un ”divorț anunțat” și care au fost culisele conflictului cu Iker Casillas.
Plecarea portughezului de la Real Madrid a fost primită, cum era și firesc, cu satisfacție în presa catalană. Care consideră că această despărțire prematură, căci Mourinho prelungise contractul pînă în 2016, e un eșec al clubului rival Barcelonei, un eșec, evident, la care a contribuit noua campioană a Spaniei.
Dezbaterea cred că e mai extinsă și trebuie analizată bine ștampila pusă pe fruntea lui Jose Mourinho. Înainte de a vorbi despre un eșec, trebuie să ne reamintim motivele pentru care a fost adus Jose Mourinho, în 2010. El n-a primit un contract generos de la Florentino Perez pentru că ar avea un caracter ales. Știam cu toții care a fost comportamentul portughezului la Porto, la Chelsea și la Inter, gesturile teribiliste pe care le-a făcut, certurile cu presa și ironiile trimise către adversari. Mourinho n-a fost adus pentru că ar fi un antrenor dedicat fotbalului spectacol. Dimpotrivă, spectacolul e ultimul lucru la care se gîndește. Și nici n-a fost adus pentru vreo posibilă aplecare spre tineri fotbaliști, cărora să le faciliteze ascensiunea în fotbalul mare. Nici vorbă, căci Mourinho e dintre cei care cumpără fotbaliști și nu din categoria celor ieftini, numărul celor promovați de el de la academiile cluburilor la care a activat fiind extrem de mic în raport cu sumele cheltuite pentru achiziționarea altora.
Jose Mourinho putea fi antrenorul Barcelonei în vara lui 2008. La fel cum și Cristiano Ronaldo putea fi jucătorul Barcelonei în 2003. Nu e o presupunere, e o informație certă. Txiki Beguiristain a negociat cu el în mai multe rînduri, a mers după portughez inclusiv la Cupa Africii, unde era comentator. Lucrurile n-au evoluat și pentru că Joan Laporta, cel care are președinte al Barcelonei atunci, n-a fost prea convins că Mourinho era antrenorul care le trebuie catalanilor, influențat fiind și de Johan Cruyff, care l-a sfătuit să meargă pe mîna începătorului, pe atunci, Pep Guardiola. Motivele lui Laporta au fost, dincolo de banii pe care ar fi fost nevoit să-i plătească lui Mourinho, echipei sale de asistenți, Vilas Boas era unul dintre ei, sau transferurilor pe care le-ar fi solicitat portughezul, tocmai cele amintite mai sus.
Florentino Perez l-a luat pe Mourinho cu un singur scop. Să bată Barcelona și să cîștige Liga Campionilor. Perez e om de afaceri înainte de a fi om de fotbal. Așa cum a adus, la vremea respectivă, cei mai buni jucători din lume, tot așa l-a adus, în vara lui 2010, pe antrenorul momentului. Cîștigase Liga Campionilor cu Inter, cu care mai făcuse și eventul în Italia. La Inter, așadar, club ce părea logodit cu eșecul și intrat într-o perpetuă criză de nervi. ”Dacă la Inter a putut, de ce n-ar putea la Real”, pesemne că și-a spus Perez în momentul în care a negociat cu Mourinho, undeva în aprilie 2010, căci nu cred că e cineva care își poate imagina că negocierea s-a purtat după cîștigarea Ligii Campionilor.
Acum, după 3 sezoane, a spune că a fost un eșec mi se pare cam mult. În fond, omul și-a respectat jumătate de promisiune. A bătut Barcelona, luîndu-i un titlu, o cupă și o supercupă. Cînd citiți FC Barcelona trebuie să aveți în vedere că a fost cea mai bună echipă a Barcelonei din toate timpurile, după mulți cea mai bună echipă din istoria fotbalului. A pus capăt supremației acestei echipe și a contribuit decisiv la plecarea lui Guardiola. În fața acestei echipe, Real a luat campionatul cu un punctaj record și un număr record de goluri marcate. Cupa Spaniei a revenit în vitrina de trofee a Realului după mulți ani, ba aș îndrăzni să spun că Mourinho a avut rolul său în revitalizarea acestei competiții pe care granzii Spaniei n-o prea luau în serios.
Mai rămîne Champions League. Aici, da, nu și-a îndeplinit obiectivul. De fapt, cred că că ăsta era obiectivul principal al lui Florentino Pereze. Real n-a mai luat Liga din 2002 și e o perioadă foarte mare pentru un club care are 9 trofee C 1 în palmares. Mourinho a subordonat totul acestui obiectiv și a greșit.
Nu mi-e foarte clar de unde a început deteriorarea relațiilor dintre Mourinho și vestiar. De unde s-a născut acel ultimatum al lui Casillas și Ramos. Există unele speculații pe care se poate pedala. Căci e limpede că această deteriorare s-a petrecut în vară, chiar înainte de cîștigarea campionatului.
În cercurile apropiate vestiarului se cam știa că Mourinho negocia destul de intens cu Marina Granovskaia, cea care-l reprezintă practic pe Roman Abramovici la Chelsea, ba chiar se spunea că s-ar fi înțeles să preia echipa londoneză imediat după finala Ligii. S-a întîmplat însă atunci că Di Matteo a cîștigat acea finală, iar penalty-ul transformat de Drogba la Munchen a reprezentat practic semnătura pe un nou contract al italianului.
Pe 24 mai 2012 anunța Marca faptul că Mourinho a semnat prelungirea cu Real pînă în 2016. Vestiarul a văzut un joc la două capete al portughezului, care mai întîi căuta soluție de plecare prin acele reproșuri aduse unui lot care tocmai luase un titlul Barcelonei, ajutîndu-l pe Mou să-și întărească mitul celui de-al doilea sezon miraculos la echipele pe care le pregătește, și apoi obținea prelungirea contractului, bazîndu-se tocmai pe această performanță.
Cît despre cine va veni în locul lui Mourinho, e timp suficient să discută, să comentăm, să analizăm. Cert e că nu-i va fi ușor. După Mourinho e întotdeauna greu să lucrezi.
Andrei, dupa parerea mea, rezultatele lui Mou sunt slabe. In 3 ani la echipa a luat prea putin pentru renumele sau si pentru jucatorii pe care i-a avut la dispozitie. Chiar mi se pare ca judeci cu unitati diferite de masura anumite aspecte. De exemplu, spuneai, ca multi altii, ca Barca a avut un sezon slab (unii se vaita ca e catastrofa), desi echipa a luat titlul si a ajuns in semifinalele UCL. O singura echipa sta mai bine ca Barca, din Europa, si anume Bayern. In schimb spui ca rezultatele lui Mourinho nu sunt slabe…desi are doar un titlu in trei ani si nimic la nivel european.
Foarte corecta judecata! Sunt total de acord, dar articolul asta este despre „Mou” cum ii place scriitorului sa-i spuna si astfel nu se poate sa se analizeze o performanta asa cum trebuie, ci sa fie supraevaluata! Urat text, nelipsite greseli si o judecata slaba a faptelor !
nu mi-a placut niciodata „mou” si cred ca acum dupa episodul real, n-o sa imi placa niciodata.a adus atata rautate (in sensul prost al cuvantului) in jocul lui real incat realul a incetat sa mai fie echipa „blanco” ,echipa de domni.a ajuns sa fie o echipa de gladiatori care habar nu au ce fac pe teren in meciurile importante.rar mi-a fost dat sa vad o echipa atat de dura ca cea a realului din ultimii 3 ani.o echipa total „mulsa” de bun simt de acest „special one”.
a pus capat perioadei de glorie a barcelonei?! din punctul meu de vedere nu prea.pana la urma barca are 2 titluri in aceste sezoane cu mou ,iar real unul.barca este o echipa atat de titrata incat e greu sa ii mai motivezi pe jucatori (sa nu uitam ce au castigat jucatorii barcei in ultimii 5-6 ani,practic acelasi nucleu)si totusi anul acesta cand toti le-au anticipat declinul au castigat campionatul la pas.
jucatorii realului in schimb sunt eternii ocupanti ai locului 2 sau chiar mai in spate . vezi ronaldo (semifinalist incontinuu,si in umbra lui messi ) vezi ozil , khedira (semifinalisti) vezi di maria ,higuain ,benzenma si exemplele pot continua cu exceptia nucleului spaniol.unde vreau sa ajung cu asta?!pai daca nu poti sa motivezi jucatori care nu au trofee in palmares sa fie mai buni decat o echipa care a castigat tot ce se putea in jocul de fotbal inseamna ca nu mai esti asa de special.
acesta este punctul meu de vedere.a ajuns la real ca un mare motivator si a facut „c…..” praf.
real trebuia sa mearga pe aceeasi filosofie dintotdeauna si aceea este „sa dea un gol mai mult ca adversarul”asta este real madrid ,pt asta este probabil si in ziua de azi cea mai iubita echipa din lume desi in ultimii ani datorita lui mou si gloatei lui de portughezi si-a pierdut multi suporteri.
sper sa vina un domn la real sezonul viitor si acela sa fie ancelotti .poate il revitalizeaza pe kaka.inca nu este prea tarziu are 30 de ani,cine stie?!.
sanatate
comparat cu Pep, la loturi asemanatoare, a luat praful de pe toba. 3 trofee a luat Pep doar daca punem Ligile si un Mondial al cluburilor. Mai sunt insa si alte trofee luate de Pep ce fac distanta si mai mare intre ei doi.
Mourinho a readus Madrid-ul pe piedestalul care-l merita.
Înainte de perioada Mourinho, am fost ciuca batailor în Europa si în La Liga.
Ne-au snopit Lyon, Monaco si Leverkuse care ne-a tras un 3 0 scurt.
Barcelona si-a continuat hegemonia pe plan domestic iar noi am tot investit dar 0.
Singurul antrenor care a facut ceva la RM inainte de Mourinho a fost Capellor, desigur vorbim de intervalul 2002-2003(cand a plecat Del Bosque) ~ 2009-2010.
Acum cand a venit Mourinho am facut perfomante si in Europa si in La Liga.
Desigur, noi avem in ADN sa castigam tripleta in fiecare an dar de cele mai multe ori asta a fost doar o teorie, nu si o practica.
Mai zic c? Sergio Ramos, care e la RM din 2005 nici nu a mirosit un sfert de UCL? D?ramite o semifinala.
Presimt ca sezonul viitor o sa pronuntam numele lui Jose mai mult decat am facut-o 3 ani de zile de cand a fost la RM.
Imi pare foarte rau de el, este un antrenor de clasa mondiala.
Are o coloana vertebrala si spune tot timpul ce gandeste, chiar daca de cele mai multe ori sinceritatea in exces produse repecursiune negative, cum face presa de exemplu presa.
M-am prea obisnuit cu Mourinho la RM…parca se asimila ca si o plastelina clubul.
Asta e, raman amintirile dar un lucru e cert, Jose you will be missed.
Thanks Mister:
„Daca aveti chef sa cititi :
Gracias, Mister.
Long gone were the days when simply hearing “Real Madrid” would unleash fear within any rival. Long gone were the days where Real Madrid and Champions League were a synonym of success. Long gone was the king of Spain that no rival stood a chance to. Long gone were those days when those 31 Ligas, 17 Copas del Rey, 9 Champions League and 8 Supercopas meant something, or anything.
Jose Mourinho arrived in Real Madrid a magical May 31st of 2010. He became Real Madrid’s 11th coach in 7 years and picked up a team full of knew faces who maybe one or two teammates. A team in which not one member knew what it was like to get the Copa del Rey from King Juan Carlos and celebrate. A team where only Iker knew what it was like to win a Champions League with the white jersey. Heck, only Iker knew what it was like to get past quarterfinals in Champions League with Real Madrid!!!!
Real Madrid 2003-4: 4th place in Liga. Finalist in Copa. Left Champions League in the first knock out stage after losing to Monaco due to the away goal rule.
Real Madrid 2004-5: 2nd place in Liga. Out in the round of 16 in Copa after failing to score more than one goal on humble Valladolid. Out in Round of 16 in Champions after losing to Juventus 1-2.
Real Madrid 2005-6: 2nd in Liga. Semifinalist in Copa after losing to Zaragoza 5-6. Out in Champions in Round of 16 again after losing 0-1 to Arsenal.
Real Madrid 2006-7: La Liga champions. Out in Round of 16 of Champions after losing due to away goals to Bayern. Out in Round of 16 in Copa after losing to Real Betis.
Real Madrid 2007-8: La Liga champions. Out in the first knock out round of Champions after losing 2-4 to Roma. Out in Copa in Round of 16 after losing 2-3 to Mallorca.
Real Madrid 2008-9: Second in Liga. Out in Champions after losing 0-5 to Liverpool in the round of 16. Out in round of 32 after losing to Real Union (who?)
Real Madrid 2009-10: Second place in Liga. Out in Champions after losing 1-2 to Lyon in quarterfinals, shocker. Out in Copa del Rey after losing 4-1 to Alcorcon. Pepe, Raul, Higuain, Albiol, Arbeloa, Van Nistelrooy, Kaka, Guti, Benzema, Granero, Van der vaart and Marcelo were only able to score 1 goal on Alcorcon in 180 minutes. No me jodas.
This is the Real Madrid that Mourinho picked up. No longer head of Champions League group. No longer a threat. Humiliated by a team not in Segunda, but in Segunda B, despite the stars. People say that Mourinho had more money than the rest. I beg to differ. Throughout this mess, Zinedine Zidane, Raul, Roberto Carlos, Figo, Casillas, Michael Owen, Kaka, Cristiano Ronaldo, Michel Salgado, Sergio Ramos, Robinho, Baptista, Cassano, Robben, Sneijder, Marcelo, Cannavaro, Van Nistelrooy, Reyes, Saviola, Metzelder, Huntelaar, Van der Vaart. Higuain, Xabi Alonso, Sergio Ramos and Karim Benzema were part of these squads. Are these players not enough to get past quarter finals of Champions?
José Mourinho did what it felt like was impossible for Real Madrid. He got through that round of 16 in Champions in his three years as a manager. Real Madrid began to be a threat again. Real Madrid gained back the honor of being the head of group stage in the competition. Three years leaving the Champions with our heads up. Three years of being proud of our colours. Three years of REALLY BELIEVING once again, in La Décima. Three years of waking up knowing that we will not get kicked out without putting up a fight.
José Mourinho fought for Copa del Rey and gave it as much importance as La Liga. That is why, Iker Casillas, despite the many many many years he already had with the institution FINALLY received the medal he never had. Winning the final against no less than the “BEST Barcelona in history”. Against the team that was unbeatable. Against the team that had stolen our status in Europe. Against the team that we wanted down. NOT ONE, humiliating exit. NOT ONE joke of a game. NOT ONE disaster.
José Mourinho wrote his name all over the history of La Liga. All over, Xavi, ALL. OVER. The best La Liga title ever seen. 100 points. 121 goals for. 51 more goals than we scored in 2005 and 2006, 49 more than in 2004, 55 more than in 2007…. and I could keep on going. Evidently the most wins any team has ever recorded in La Liga. The most wins at away. the most points away, the most goals away. The best goal difference in a Liga +89. The first team to score more than 110 goals in one season. Simply the best squad to have ever played in La Liga.
In three years Mourinho had as many of the three major titles as all the other coaches in seven years.
José Mourinho arrived in Madrid with a smile which was demonized by the media and believed by the weak. He was demonized without a reason. From day 1, he was stalked non stop. He was called satan, Hitler and he was compared to many other monsters in history without a real reason but because of the jealousy that the tag of being Special gets attached to. He put up a fight. FOR THE FIRST TIME, Jose Mourinho made us open our eyes. Not just ours but also the institutions’. Mourinho made the club take action upon all these so called journalists who were staining his name. That guy that called Mourinho a “Portuguese Nazi” on air? Yap, paying a 6 000 Euro fine right now. Oh, I forgot. He was hated for being PORTUGUESE. Something never seen before. Mourinho would drop off his kid at football practice and there would be “”””journalists”””” waiting for him, to see what he did and what he didn’t do. The hate transmitted from these men towards Mourinho was such that it lead to a group of PARENTS to stand behind his son’s goal and swear at the 12 year old. What on earth does a 12 year have to do with his father?! When have you ever seen such treatment to a coach?! What was his sin? Why did they lose their minds?!
The truth, is ugly. Everyone claims to want the truth yet no one can handle it. Ask Cristiano, if people could handle the truth he would have a lot more gold in his trophy cabinet.
Mourinho is more than just a statue. He is a man. A father, a husband. Big part of his departure has to do with his wife. She couldn’t handle the living hell they have made their lives in Madrid. After failing to attack him the journalists got involved with his family. Any father’s Achilles heel. Don’t believe any other story.
You know what else Mourinho brought back to Madrid? Canteranos.
Somehow the media led people to believe that in some previous imaginary parallel universe, Real Madrid played with an XI full of canteranos. Never happened, probably never will. Look at the last 3 European Championships won. 1998: Sanchis, Raul, Cañizares, Sanz and Jaime were canteranos part of the squad (Morientes arrived at age 21). 2000: Casillas, Raul & Sanchis. 2002: Raul, Casillas, Pavon & Guti.
Jose Mourinho made more canteranos debut than any coaches in the past years. Nacho and Morata got continuity. Jose Rodriguez became the youngest player in Real Madrid’s history to debut in all three tournaments. It doesn’t even end there, look at Mourinho’s signings: Callejon and Diego Lopez. Current canteranos in Real Madrid who play or have played a decent amount of hours this season: Adan, Casillas, Diego Lopez, Callejon, Arbeloa, Morata, Nacho. That’s seven. Not to mention the work he is doing with Jose Rodriguez and Diego Llorente. Well was, because he won’t be there anymore.
It is too easy to sit back and read what the press wants to feed you and not critically think about it. It is harder to sit back for a few hours and put together a piece that will tell you why we are making yet another managerial mistake.
Mourinho has taught me to be honest no matter what and to never stop believing. To stay true to yourself and to not be out there to please people, but to look for the best for your party. How many other coaches would have benched Casillas to play Diego Lopez even despite all the hell that broke on h]im for that decision? Now I am sure Diego will look for another team to save but I thank him too for allowing us to believe in La Decima this year and I am glad to have seen him fulfill his dreams under the three posts of Real Madrid, screaming every goal like if it was the last and suffering after conceding every single one, like if it meant the game.
I will miss the remountadas and those amazing speedy come backs that made Real Madrid return to the cover of all newspapers. I thank him for the 9 months that have passed without losing to Barcelona. I thank him for putting us back up again. I hope one day, I can meet him and shake his hand and thank him for everything he did because I am sure he has no idea the magnitude of his actions. I just hope that now, whoever takes over, continues this amazing project that has us all believing… that has us so fucking close, to La Decima.
May the future bring you nothing but happiness in your new home and peace to your family. You will be forever in my heart, Jose Mourinho.”
nu a fost sa fie, nu mai speram sa ramana, o sa plangem dupa el mai mult decat plangem dupa CL, as compara cu experienta lui Rossi la Ducati;
il astept de mult pe Carlo Ancelotti sau poate se intoarce don Vicente..vom vedea
Juntos Ganamos Siempre, acum mai mult ca niciodata.
si o completare…daca nici mourinho nu a rezistat vestiarului, atunci cine?
Pe ce te bazezi cand spui ca Guardiola a contribuit decisiv la plecarea lui Guardiola? Singurul de la care am auzit asta e chiar Mourinho, dar el crede si despre Pamant ca se invarte doar din cauza lui.
Mai putea fi spus cat de mult a stirbit imaginea echipei, atat prin joc (Realul ajungand o echipa de huligani in timpul lui/expresia ii apartine lui Gica Craioveanu/), cat si prin manifestarile antrenorului, plus tratamentul aplicat gloriilor echipei(vezi Raul, Casillas si chiar Valdano).
9 Comentarii