Articolul precedent
Articolul urmator

VAN GAAL ȘI GRANIȚA DINTRE GENIU ȘI NEBUNIE

VAN GAAL ȘI GRANIȚA DINTRE GENIU ȘI NEBUNIE

Acum două săptămîni l-am întrebat pe Enrique Cerezo cît de subțire e granița ce desparte fericirea de dezamăgire. Președintele lui Atletico Madrid era invitat de gală într-o ediție specială de Fotbal European și nici măcar n-a clipit atunci cînd a răspuns: ”un minut”. Era vorba, evident, de Lisabona și de finala Champions League, pe care Atletico o avea cîștigată în minutul 92 și pe care a pierdut-o în cele din urmă. Mi-aș dori să am posibilitatea să-i pun o întrebare asemănătoare și lui Louis van Gaal. L-aș întreba cît de subțire e granița dintre geniu și nebunie?

Fac un exercițiu de imaginație și pretind că m-aș afla în același studio de la Fotbal European cu tehnicianul olandez. Îmi imaginez deci că mi-ar răspunde: 11 metri. De fapt, trecînd imaginația în plan secund, e un răspuns pe care îl dau eu la acea întrebare. 11 metri poate fi granița dintre geniu și nebunie. Dar, mergînd mai departe, 11 metri puteau reprezenta, în ceea ce-l privește pe Van Gaal, granița între succes și eșec. Între responsabilitatea succesului și responsabilitatea eșecului. Între laude și critici.



Dacă tot sîntem la momentul imaginației, s-o lăsăm în continuare liberă. Și să ne imaginăm ce s-ar fi întîmplat și ce s-ar fi discutat dacă Olanda pierdea, la penaltyuri, meciul din ”sferturi” cu Costa Rica. Probabil că Van Gaal ar fi fost făcut praf pentru această idee. Care, din ce se aude, nici nu e sută la sută a lui, dar asta are mai puțină importanță, un om deștept e cel care știe să asculte și să preia de la colaboratorii săi. Probabil însă că toată lumea i-ar fi reproșat lui Van Gaal faptul că a conservat o schimbare, cînd foarte ușor putea s-o facă în primele 90 de minute sau în prelungiri și să încerce astfel să cîștige meciul. Presa olandeză nu e de calibrul celei germane cînd vine vorba de aciditate, dar s-ar fi găsit cîteva cuvinte ușor jignitoare care să i se asocieze lui Van Gaal. I s-ar fi reamintit cu siguranță un mare eșec al fotbalului olandez din ultimii 40 de ani, absența de la Mondialul asiatic din 2002, eșec de care mulți au uitat azi, dar care se leagă de numele lui Van Gaal. I s-ar fi uitat toate meritele de la acest turneu final, victoria în fața campioanei mondiale în primul rînd și toată lumea și-ar fi reamintit că Olanda a tremurat cu Australia și a avut destul de mult noroc cu Mexic. Cînd, apropo de întrebarea pusă lui Enrique Cerezo, Olanda a navigat intens pe granița dintre dezamăgire și fericire, în sens invers însă.

Dar lui Van Gaal i-a ieșit mutarea. Și acum poate culege elogiile venite din toată lumea. Cine nu riscă nu cîștigă, nu-i așa? El a riscat, iar aura sa e acum mai amplă și, probabil, va fi primit cu mult mai multă simpatie la Manchester atunci cînd va fi instalat oficial la United.

Pep Guardiola vorbea mereu că un antrenor, dacă vrea să aibă succes, trebuie să aibă mereu la îndemînă măcar un plan B, dacă nu cumva și un plan C, D și așa mai departe, atunci cînd lucrurile merg rău. Pep a lucrat cu Van Gaal, în prima lui etapă la Barcelona. Tipicar în ceea ce privește meseria, Van Gaal și-a notat acest plan undeva în carnețelul lui, devenit celebru în acea perioadă la Barcelona. ”La libreta de Van Gaal” a dat ulterior și numele unui site destul de cunoscut în Spania. Presupun însă că a apelat la el atunci cînd și-a dat seama că o altă modificare nu ar putea aduce mare lucru în plus în jocul echipei sale. S-a văzut totuși că după intrarea lui Huntelaar gloanțele se cam epuizaseră. Priviți lotul Olandei și gîndiți-vă pe cine mai putea să bage Van Gaal în teren ca să schimbe dinamica jocului? În condițiile în care introducerea lui Huntelaar în locul lui Martins Indi destabilizase puțin apărarea olandeză, trecută într-o linie de 4 oameni, cu Kuyt (imens jocul său) pe post de fundaș dreapta. Nu uitați de ocaziile pe care le-a avut Costa Rica după această echimbare!

Cînd l-a observat pe Krul încălzindu-se pe margine, Oliver Kahn, care comentează pentru nemții de la ZDF, a spus: ”Van Gaal e un monstru. Schimbă portarul la penaltyuri și-i ucide”. Spun cei care studiază statisticile că Tim Krul a luat gol la Newcastle în 90 la sută din penaltyurile pe care le-a avut de apărat. Aceleași statistici, zice-se, ar spune că Cillessen stătea chiar mai prost din acest punct de vedere decît Krul. Nu știu dacă e adevărat, căci eu merg pe principiul că statisticile sînt ca un slip tanga, arată tot ce e de arătat, dar ascund părțile esențiale. Ceea ce s-a văzut ulterior. Cu siguranță că Oliver Kahn a simțit ceea ce avea să urmeze. Nu știu dacă și felul în care avea să se comporte Cillesen la fiecare penalty al celor din Costa Rica, războiul psihologic declanșat de el, felul în care i-a privit în ochi pe fiecare în parte. A scos două, la celelalte a fost pe ele cum se zice. Să fim cinstiți, jucătorii din Costa Rica nu-s mari nume pe harta fotbalului de azi. În mintea lor pesemne că dubiile au încolțit în momentul în care au văzut schimbarea. Și-au zis, pesemne, ceva de genul ”dacă Van Gaal îl bagă pe ăsta în poartă înseamnă că e bun”, n-aveau ei de unde șă știe care-s statisticile lui Krul. Suficient pentru ca dubiile să le afecteze luciditatea și genunchii. Genunchiul tremură atunci cînd creierul e în panică. Creierul e cel care comandă, piciorul execută. Sînt însă tare curios dacă Tim Krul ar face astfel de gesturi și-n fața lui Thiago Silva, David Luiz ori Neymar, în fața lui Messi, Mascherano ori Di Maria, în fața lui Ozil, Thomas Muller ori Schweinsteiger. Nu știu de ce, dar cred că nu.



În fața lui Van Gaal stă acum o altă încercare. Înainte de Belgia-Argentina, majoritatea mergea pe mîna belgienilor. Care ar fi avut o groază de ocazii în meciul cu SUA. Acum, aceeași majoritate merge pe mîna Olandei, luînd în calcul doar ocaziile avute cu Costa Rica. Înainte de Belgia-Argentina scriam aici că Argentina nu-i SUA și are nevoie doar de o ocazie pentru a o transforma în gol. Și așa a fost. La fel spun și acum. Argentina nu-i Costa Rica, iar Olanda are o mare problemă, care e posibil să se vadă: De Jong. Mai exact, absența lui. Acolo a cîștigat Argentina meciul cu Belgia. În plus, olandezii par a avea și destule probleme fizice. Ca și la Argentina-Belgia, văd un 51 sau 52 % în favoarea Argentinei, nu mai mult, chit că nu va juca Di Maria. Sînt procentele pe care le dă Messi.

Cît despre Van Gaal, el va ieși, indiferent de situație, extrem de bine din acest Mondial.

8 Comentarii
  • Mihnea spune:

    Frumos articol si foarte bine pusa problema! Granita, intr-adevar, este foooarte subtire, in viata, si mai ales in fotbal, unde 1 minut poate reprezenta chiar prea mult.
    In ceea ce priveste tremuratul cu Australia si norocul cu Mexic, este corect, dar toate au tremurat. Si as spune chiar ca Brazilia cu Chile a inghetat, nu a tremurat. Niciun gigant al fotbalului nu a aratat un stil de joc sau o putere de a comasa echipa adversa in jumatatea proprie o repriza intreaga. Perioadele de joc au alternat, iar echipa care a fost ca un tavalug in grupe, Franta, nu a facut decat sa isi arate limitele cu nemtii. Astfel, consider ca iese in evidenta o parere inaintata de ani buni in ceea ce priveste turneele finale: nu castiga echipa cea mai buna, ci echipa cea mai adaptata in aceea perioada de plus/minus 30 zile. Nu poti spune ca norocoasa echipa din Costa Rica e mai buna decat Italia sau Uruguay si ca daca s-ar intalni iar in 2 luni nu ar lua handicap.
    Ceea ce ma mira totusi este ca o echipa a Olandei poate mai slaba decat cea de acum 4 sau 2 ani, cu o aparare de 5 fara experienta (cu exceptia in care joaca Kuyt in banda :) ) si cu mijloc fara Strootman, joaca atat de inspirat. O explicatie ar fi Robben, care la varsta asta, arata ca un lider in sfarsit, dupa o cariera presarata de probleme mai degraba de conduita.
    Interesante amanuntele cu Oliver Kahn, iar inspiratia lui van Gaal ar fi ramas si daca Olanda pierdea la penalty-uri. Ar fi ratat jucatorii de teren, iar Krul a ghicit la 4 din 5 penalty-uri coltul (sau centru-coltu in cazul lui Ruiz). Evident, totusi, umbrita de ratarea calificarii.
    De asemenea, in ceea ce priveste semifinalele, De Jong mai lipsea sa lipseasca :). Pe langa apararea tanara, un centru-mijloc neexperimentat mai trebuia. Prin prisma absentelor (care de multe ori s-au dovedit ca nu au contat decisiv, desi numele absente erau la fel de mari ca Neymar), dar si a unui joc ceva mai hotarat, mai bine implementat, as merge pe o finala Germania-Argentina, desi mi-as dori o campioana portocalie.

  • razvan74 spune:

    asta cred si eu Andrei. Brazilia si Argentina sunt favoritele semifinalelor, prima pe ideea motivationala de a juca pentru cei ce lipsesc cu Germania iar Argentina e cel mai puternic adversar al Olandei si o echipa ce are un lot foarte bun, cu exceptia lui Messi am vazut ca orice jucator are inlocuitor de valoare apropiata – de la Demichelis la Alvarez si Palacio.

  • razvan74 spune:

    vazand ce scrie Mihnea nu pot sa nu fac o remarca, multe echipe au venit fie cu un sistem fara numar 10 – ca Franta, Spania sau Portugalia, fie decarii lor joaca in banda – nr 7 sau 11 – ca Belgia, Brazilia, Argentina.. decari se vad la Olanda si Germania, care au asezat mai bine oamenii in teren. Cu toate astea nu le vad castigand semifinalele pe cele doua europene, daca Messi arata o forma buna in saptamana finala Argentina va triumfa, in special datorita faptului ca au mai multi jucatori decisivi in teren fata de celelalte.. plus ca echipele europene pe fusul orar american n-au castigat niciodata finale, au ajuns in ele pentru ca au avut un traseu european in sferturi si mai ales semifinale..

  • MIKAITA spune:

    Felicitari pt articol….. Bine punctat ca de obicei…. Granita asta intre nebunie si genialitale e uneori atat de subtire incat e invizibila daca imi permiti sa spun asa…… Van Gaal a riscat si i-a iesit…. daca se califica Costa Rica credeti ca nu era comentat de toata lumea…… In meciurile mari cu o asa miza conteaza cele mai mici detalii…. el a nimerit acel mic detaliu si a demonstrat ca este unul din marii antrenori.
    Eu la sfarsitul meciului cand am vazut ca se vor executa lovituri de la 11m… am fost in al 9lea cer… Costa Rica a fost pariul meu la acest turneu si cred ca daca se calificau,la cata bere castigam, de la prieteni, aveam de baut pana la viitorul turneu :))) (inca mai beau de la meciul cu Italia ;) )
    In finala cred ca vom vedea Germania si Olanda…. cu victoria nemtilor in timpul regulamentar…..care sa le aduca gloria…. Personal as dori sa-l vad ridicand cupa pe Messi… dar cred ca Argentina are cele mai mici sanse sa se califice in finala din cele 4….. E de urmarit cine nimereste acel mic detaliu….

  • Burlacu Stefan spune:

    De acord cu dumneavoastra domnule Niculescu.A fost o arma cu 2 taisuri aceasta mutare;Tim Krul putea sa nu apaere nici o lovitura sau din contra, sa greseasca scapand o minge usoara trimisa la una din loviturile de pedeapsa.Dar asa a fost foarte inspirat.Datorita si acestui fapt se face diferenta intre antrenori si marii antrnori :).

    • Burlacu Stefan spune:

      scuze pentru greseli.m-am grabit cand am scris.:D

      • Andrei Niculescu spune:

        Singura greseala pe care o observ eu este acest „domnule” care nu-mi place. :))) Eu sunt Andrei si atat. Cat despre Van Gaal, este un antrenor mare. Dupa parerea mea, exista doua tipuri de antrenori, antrenori buni si antrenori mari. Van gaal cred ca este un antrenor mare

Dă-i un răspuns lui Andrei Niculescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă