Încă de când trupa lui defila triumfal spre cucerirea unui titlu în Premier League așteptat de atâta amar de vreme, Jurgen Klopp avea cât se poate de clar în minte ce compartimente trebuie să mai întărească. Deși Liverpool părea la acel moment o echipă aproape perfectă, cu puține fisuri, cel puțin așa se vedea în jocuri, antrenorul german era conștient de necesitatea aducerii în vestiar a unor fețe noi. Iar o zonă pe care și-o dorea completată era, paradoxal, cea care funcționa cel mai bine: atacul.

În caz că vă întrebați, Diogo Jota este personajul acestui text. E omul momentului în Anglia, după evoluția din meciul cu Atalanta de marți, care a venit la fix să completeze statistici excelente: 7 goluri în 10 meciuri. De fapt, nu neapărat el ca jucător e subiectul, deși, veți vedea, există lucruri interesante în trecutul său, ci ceea ce a reprezentat: un transfer bine făcut. Știm cu toții probabil o groază de transferuri proaste, am văzut cu toții atâtea și atâtea mutări ce păreau perfecte la momentul producerii lor, dar care ulterior s-au dovedit un fiasco, încât ne-am învățat că e bine să așteptăm o vreme înainte să tragem unele concluzii. În fond e normal, vorbim totuși de oameni, nu de roboți, de oameni care pot avea probleme de integrare, de adaptare, de interpretare a unui nou rol, o schimbare nu-i chiar așa de simplă cum cred unii. Dacă un anume jucător nu dă randamentul așteptat la noua echipă nu înseamnă că brusc a devenit prost, ci doar că ceva n-a mers în acomodarea lui.

Încă din iarnă și o bună bucată din primăvară se vorbea insistent despre dorința lui Jurgen Klopp de a completa linia sa de atac, excepțională de altfel, intens analizată și intens mediatizată, Salah-Firmino-Mane, cu joker-ul numit Origi. Știind tot ceea ce au reușit cei 3 + 1 în ultimii doi ani și jumătate te poți întreba ce nevoie mai avea Liverpool să investească atâția bani într-un alt atacant. Sau dacă nu era mai bine să bage acești bani într-un back-up pentru Van Dijk. Are sens a doua parte a întrebării, cea cu Van Dijk, dar acum, sincer, cine lua în calcul posibilitatea unei accidentări atât de grave a olandezului. Observați poate, nu comentez aici achiziționarea lui Thiago Alcantara, o să mai fie timp, sunt convins, căci această mutare chiar era una necesară pentru ”cormorani”.

AVEA NEVOIE LIVERPOOL DE ÎNCĂ UN ATACANT? EVIDENT CĂ DA

Revin la subiect. Avea deci nevoie Liverpool de încă un atacant? Eu cred că da. Și-asta nu doar pentru că acest sezon, cu particularitățile lui, se anunță unul îngrozitor de aglomerat, ci în primul rând pentru nevoia de concurență. Nimic nu strică mai mult un fotbalist decât lipsa concurenței. Nu e același lucru cu lipsa motivației, pe-asta poți s-o ai oricum, iar în subconștient să te relaxezi știind că locul tău nu prea are de cine să fie ocupat. Lipsa concurenței duce în principiu la blazare. Fotbaliștilor nu le place să stea pe bancă, la fel cum nu le place să se antreneze. Lor le place să joace, să fie pe teren, de-aia s-au apucat de fotbal în copilărie. Atunci când nu există concurență, pericolul e mare, iar aici avem exemple multe. Ideea că sunt meciuri destule și e loc pentru toată lumea funcționează până la un punct, discuția se face la greutatea meciului respectiv, degeaba joci cu Burnley, Fulham sau Brighton, dacă împotriva lui City sau Chelsea pornești ca rezervă.

Toată iarna și o bună bucată din primăvară s-a vorbit la Liverpool despre Timo Werner. Avea toate calitățile pentru fi el cel ales, mai era și neamț peste toate. A venit însă Chelsea cu un cec mai suculent, iar Liverpool s-a retras. Putea să liciteze, dar stilul de business al proprietarilor americani nu e ăsta. Așa că Jurgen Klopp s-a orientat către Diogo Jota, propus de puternicul Jorge Mendes, dar și de cele 44 de goluri marcate în 144 de meciuri în tricoul lui Wolverhampton. Acolo unde, în paranteză fie spus, nu era chiar vioara întâi, rolul ăsta îi revenea mexicanului Raul Jimenez, care, paradoxal, a rămas pe loc. Închid paranteza asta și deschid o alta: faptul că Jorge Mendes e impresarul atacantului nu trebuie ocolit. Cunoscând stilul agentului portughez și felul în care o colaborare cu el cască larg ușa pentru altele, mare atenție la viitoare tranzacții ale lui Liverpool pe această filieră!

De ce e important Diogo Jota pentru Klopp? Las la o parte faptul că portughezul era cam singurul jucător de tip Liverpool din Premier League care nu juca la Liverpool. Sau că e mai marcator decât Firmino (a dat în 10 meciuri mai multe goluri ca brazilianul în tot anul 2020). Sau că are o capacitate de asociere remarcabilă cu ceilalți colegi de linie. Sau că poate juca, la o adică, și-n locul lui Salah ori Mane. Nu-mi propun să pătrund în zona tehnico-tactică acum. Jota e important pentru Klopp fiindcă îl va obliga pe Firmino în primul rând, dar și pe ceilalți, să iasă din zona lor de confort, să simtă o ușoară amenințare. Klopp nu mai are acum pentru atac trei titulari, un joker (Origi) și o rezervă (Minamino), are deja 4 titulari plus cei doi. Pentru 3 poziții.

De-acum încolo ar trebui să se vadă capacitatea lui Klopp de a gestiona ego-urile. Căci Salah, Firmino, Mane nu mai sunt aceeași din 2017, sunt deja superstaruri, cu pretenții pe măsură. Primul moment delicat, duminică seară, cu City. Pe cine va titulariza Klopp, pe Jota sau pe Firmino? Pe portughez ar fi logic, după prestația cu Atalanta, dar, văzând toate dezbaterile, analizele și comparațiile din ultimele zile apropo de cei doi, ceva îmi spune că Firmino va fi cel ales. Și pentru el e o situație nouă, dar dacă e un adevărat campion va reuși s-o gestioneze. Dacă nu va reuși, va pleca, fiindcă memoria în fotbal e scurtă, scurtă de tot.

P.S.

Apropo de Jota. Și de transferuri. Și de jucători care reușesc într-un loc, dar clachează în altul. Diogo Jota a fost cumpărat de Atletico Madrid de la Pacos de Ferreira, în 2016, pentru 6 milioane de euro. Jorge Mendes e cel care i l-a propus lui Simeone, banii au fost dați, dar Cholo n-a avut răbdare cu foarte tânărul pe-atunci atacant. La fel cum, de altfel, nu avusese nici cu Raul Jimenez, că tot am pomenit de el mai sus. Câteodată e bine să știi să-ți alegi pașii, nu întotdeauna un transfer în pripă, la o echipă mare, este și benefic. La fel cum, ca echipă, e bine să cântărești bine atunci când transferi un jucător, asta dacă nu vrei ca banii cheltuiți să treacă în zona pierderilor.