Articolul urmator

LACRIMILE, LECȚIA ȘI LIGA LUI SUAREZ. LUIS SUAREZ

LACRIMILE, LECȚIA ȘI LIGA LUI SUAREZ. LUIS SUAREZ

Pe Luis Suarez ți-l poți imagina într-o sumedenie de feluri. Marcând goluri, celebrându-le în stilul atât de bine cunoscut, ratând, simulând, cerșind penalty-uri, certându-se cu arbitrii, ciondănindu-se cu adversarii, mușcând din ei, la propriu. Dar parcă lăcrimând, nu ni-l putem imagina. Tocmai pe el, parcă nu.

Imaginile cu Luis Suarez abia stăpânindu-se la flash-interviul de după meciul cu Valladolid și apoi plângând de-a dreptul cu telefonul în mână, probabil într-un video-call cu soția și copiii, au devenit virale. Și au determinat o sumedenie de reacții pe social media. Una dintre ele, poate cea mai bună, a venit chiar pe pagina televiziunii care a produs și transmis meciul în Spania: ”Când cineva îți va spune că nu mai poți, că ai îmbătrânit și că nu mai ești cel care erai, fii ca Suarez! Închide-le gura!”.

În ”Bohemians Rhapsody” există, spre final, o scenă amuzantă. Cu acel producător care, la vremea respectivă, îi refuzase lui Freddie piesa care dă titlul filmului, pe motiv că e cam lungă, cam complicată cu acele variații și cam fără potențial, cu acel producător așadar stând și privind în gol, cu un pahar de whisky în față, privind la televizor succesul enorm de care se bucură melodia în concertul de pe ”Wembley”. Cam așa mi-l imaginez și pe Bartomeu, fostul președinte al Barcelonei, sâmbătă seară, după ce golul lui Luis Suarez aducea lui Atletico încă trei puncte și titlul de campioană a Spaniei.

Despre decizia lui Bartomeu de a-i face vânt atacantului uruguayan s-a scris și vorbit enorm, așa că nu insist foarte mult. Eu cred că eroarea n-a fost neapărat înlăturarea lui Suarez, al cărui ciclu la Barcelona se cam terminase, ci trimiterea lui la Atletico, pe gratis aproape, o subestimare de-a dreptul înjositoare față de un tip a cărui ambiție n-a fost pusă niciodată la îndoială.

Iar aici a apărut în scenă Simeone. Care a intuit, poate simțind mai bine ca argentinian, ce înseamnă să-i faci asta unui uruguayan. Cholo a riscat, dar acum își savurează succesul. Iar diferențele față de 2019-2020 sunt vizibile. De la 51 la 67 de goluri, de la 70 la 86 de puncte. Iar din aceste puncte, conform calculelor făcute de statisticieni, 24 sunt aduse de reușitele decisive ale lui Suarez. Simeone știa că are o problemă cu golurile, căci Atletico, prin filozofia antrenorului, e o echipă care creează mai puține situații decât rivalele directe și tocmai de aceea are nevoie de cineva care să le transforme în goluri. Iar acest cineva a fost Suarez, care a venit după el și cu un bagaj de trofee echivalente cu experiență, caracter și capacitate de a gestiona momente dificile. A fost exact piesa care-i lipsea lui Cholo, elementul decisiv al unui campionat ca o redută pe care Atletico a cucerit-o în toamna și iarna trecută, beneficiind de mulții pași greșiți făcuți de Real Madrid și Barcelona, și pe care a apărat-o cu îndârjire în această primăvară.

Evident, unii vor spune că acest titlu câștigat de Atletico e mai degrabă unul pierdut de Barcelona și Real Madrid. E posibil. Dar cât contează asta, până la urmă? Teoria meritului în fotbal are limitele sale, iar dacă Atletico e campioană înseamnă că merită. Fie și numai pentru că Simeone a fost inteligent și inspirat atunci când a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Suarez.

P.S. 1

Și tot despre lacrimi, caracter și onoare. La finalul partidei dintre Real Madrid și Villarreal, unul dintre arbitrii asistenți a început să plângă. Era ultimul lui meci. Imediat de el s-a apropiat Luka Modric, care l-a îmbrățișat și a încercat să-l consoleze. Modric tocmai pierduse un titlu, într-o manieră destul de dramatică, dar n-a putut rămâne indiferent la suferința acelui om. Modric, cel care a insistat să fie el cel care îi va oferi lui Messi, în 2019, Balonul de Aur pe care îl câștigase în 2018. Adevărații campioni își arată clasa indiferent de situație.

P.S. 2

Apropo de clasă și de campioni. Robert Lewandowski a intrat deja în galeria legendelor din Bundesliga și nu cred că ar trebui să ni se pară stranie dorința lui de a schimba aerul, de a dovedi și a-și dovedi că poate fi la fel de bun și într-un alt fotbal decât cel dominat atât de clar de Bayern. Lewa a bătut un record deținut aproape 50 de ani de o altă legendă, Gerd Muller, iar statisticile polonezului sunt de-a dreptul barbare și nu doar în acest sezon, căci are 75 de goluri în 60 de meciuri jucate în două campionate. Normal ar fi ca Balonul de Aur să-i fie acordat la iarnă și ca o reparație pentru bizara absență a premiului din 2020. Dar dacă Uruguay va câștiga Copa America?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă