E foarte frumos Crăciunul la Paris. Mai bine zis, zilele de dinainte, căci marea sărbătoare, în sine, ar trebui petrecută în mijlocul familiei. Se aprind și mai multe lumini în ”Orașul luminilor”, totul e strălucitor, mult ”glamour”, așa cum ar merita să fie întotdeauna acest oraș splendid, din ce în ce mai greu de guvernat (și de vizitat) astăzi. Dar în aceste zile, da, totul e ”magnifique”. Iar unii dintre parizieni primesc chiar daruri. Cu anticipație. Citeste mai mult …
”For the good of the game”. Așa suna un slogan al celor de la FIFA, acum mai bine de 10 ani. Între timp l-au lăsat baltă, că oricum nu mai credea nimeni în el după ce s-a dovedit că binele fotbalului pe care-l tot scoteau la înaintarea s-a dovedit un mare fâs, binele căutat fiind, în realitate, al lor, al celor de la forul ce tutelează și, în teorie, ar trebui să împartă dreptatea peste sportul rege. Dar nu despre FIFA mi-am propus să scriu azi, ci despre Premier League, pornind de la sloganul de mai sus și după super-duelul dintre City și Liverpool de sâmbătă. Citeste mai mult …
Fac parte din categoria oamenilor optimiști. Cel puțin așa cred, nu știu dacă și alții au percepția asta față de mine. Chestie de zodie, mereu caut să descopăr și să extrag elemente pozitive din orice situație. Chiar și-așa, n-am fost peste măsură de optimist înainte de preliminariile astea. Veneam totuși după dezastrul din Liga Națiunilor, deci aveam motive pentru care pesimismul să câștige lupta pentru guvernare în interiorul meu. Și uite că am greșit. Eu și alții ca mine. Din nou fotbalul mi-a dat (ne-a dat) o mică palmă peste față și ne-a reamintit că atunci când credem că știm foarte multe despre el, de fapt nu știm nimic. Citeste mai mult …
O să încep direct. Cu o temă pe care am auzit-o repetată obsedant și deranjant în orele astea de după obținerea calificării. Da, am avut noroc! Și punct. Noroc cu carul. Nu la meciul de sâmbătă, în general în campania asta de calificare. Sincer, dacă prin cine știe ce exercițiu SF cineva de la UEFA mă punea pe mine să fac o grupă pentru România și să încropesc apoi un scenariu de desfășurare a ei, sincer deci m-aș fi jenat să aleg așa ceva. Să aleg aceste adversare și, ulterior, ceea ce s-a întâmplat cu aceste adversare. Din 5 rivale două au fost în război și n-au putut juca meciul cu noi pe terenul lor, o a treia nu e prea departe de război, iar cea mai bună dintre toate, care nu e niciodată în război, traversează cea mai proastă perioadă din ultimii ani. Mai rămâne una, singura pe care am bătut-o în două manșe, de care ne temeam, căci, nu-i așa, nu mai există echipe mici. Citeste mai mult …
Salah-Firmino-Mane. O tripletă ofensivă de excepție, trei jucători formidabili care, la un moment dat, formau o teribilă linie de atac, o amenințare și o intimidare pentru orice defensivă adversă. Părea un grup perfect, care se înțelegea atât de bine pe teren încât senzația tuturor era că amiciția e trainică și în afara terenurilor. Parcă-i și vedeai ieșind cu toții la masă, mergând la picnic-uri în timpul liber, copiii eventual la aceeași școală, poate și-n aceeași bancă, soțiile împreună la shopping și tot așa. Citeste mai mult …
Nu trecuse o jumătate de repriză din Manchester United-Luton și regizorul transmisiunii televizate, încercând să umple cumva un moment mai somnolent, a mutat imaginea pe tribuna oficială. Acolo era Sir Alex Ferguson, căci el era, în principiu, ținta, iar lângă stătea Sam Allardyce, ”Big Sam”, un antrenor cu ștate vechi prin fotbalul englez, chiar dacă ușor demodat după noile standarde ce au debarcat și dincolo de Canalul Mânecii. Ei bine, fix când camera era fixată spre ei, după un scurt dialog, pe ”Big Sam” l-a prins un căscat de zile mari, semn clar că i-ar fi stat mai bine pe canapeaua propriei case, picotind, decât pe ”Old Trafford”. Citeste mai mult …
Caută-mă!