La Mondialul american din 1994, cel ce avea să marcheze un ”înainte” și un ”după” în istoria noastră fotbalistică, Elveția ne-a fost de asemenea al doilea adversar în grupă. Ca și-acum. Și-atunci se venea după o primă partidă grea, ca și acum, contra unui adversar, Columbia, apriori mai bun decât Elveția, diferența față de ceea ce întâmplă azi fiind dată de victoria obținută atunci la Pasadena, spre deosebire de eșecul de vinerea trecută din partida cu Franța. Între înfrângerea cu Franța și victoria cu Columbia poate părea o diferență de la cer la pământ, dar aș vrea să vă recomand din nou ceea ce v-am recomandat și înainte de meciul inaugural, să ne măsurăm lungul nasului, să vedem cine suntem cu adevărat în acest sport și mai ales să nu mai trăim din amintiri. Diferențele dintre atunci și-acum sunt limpezi, există însă și o asemănare. Avem tendința, după prestația rezonabilă spre bună din partida cu Franța, să privim Elveția drept un adversar abordabil, pe care ar trebui să-l batem destul de ușor. Citeste mai mult …
Tocmai ce am revăzut meciul Franța-România. E avantajul pe care ți-l oferă tehnologia de azi. Practic l-am văzut, căci e un fel de a spune l-am revăzut. Pe stadion e altceva. Tensiunea e mare, inima-ți bate cu putere, ai un nod în gât la fiecare centrare, la fiecare pasă greșită, la fiecare dribling al adversarului. Acum, știind și rezultatul, am privit totul cu alți ochi. Citeste mai mult …
Așteptarea a luat sfârșit. Pregătirile s-au încheiat, ultimele detalii au fost deja reglate. De azi începe Europeanul. Care e și al nostru, căci după mult timp suntem și noi părtași la festivalul fotbalistic al continentului. Un festival cu mai multe voci decât de obicei, cu mai multe meciuri decât de obicei, cu mai multe prezențe inedite decât de obicei, dar un festival la care, indiferent de situație și de finalitate, trebuie să ne bucurăm că suntem prezenți. Prea multe veri de genul ăsta am fost implicați în turnee finale de dat cu părerea, prea multe veri de genul ăsta le-am petrecut privind la alții și gândindu-ne cum ne-ar fi stat nouă acolo, în prea multe veri de genul ăsta ne-am dorit fie și să putem critica, dar să avem, pe cine. Scufundată într-o mare de indiferență națională, după ce naufragiase într-un ocean de mediocritate, ”naționala” de fotbal a României își revendică din nou dreptul de ne reprezenta ca nație. Suntem la Euro, suntem în Franța, ba mai și jucăm deschiderea chiar cu Franța. Până una alta, să ne bucurăm! Citeste mai mult …
Se fac, iată, 30 de ani de când, vorba unui promo, am fost şi noi stăpânii lumii. Vai, ce mult a trecut! Ce mult am îmbătrânit! Și ce repede! Cât am vrea cu toții să dăm timpul înapoi, să mai trăim o dată acele zile, să mai fim încă o dată tineri! Din păcate nu se poate, trebuie să trăim prezentul, dar să nu uităm niciodată să ne onorăm trecutul. 7 mai rămâne o bornă importantă în fotbalul românesc, poate cea mai importantă. Pe 7 mai 1986 o echipă din România aducea Cupa Campionilor Europeni la Bucureşti. Și conducea, vorba acelui promo, lumea. Citeste mai mult …
Mă întristează eșecul lui Costel Gâlcă la fel cum m-a bucurat numirea lui la Espanol. E un sentiment pe care cred că ar trebui să-l avem toți, fiindcă eșecul lui Gâlcă e într-un fel și al fotbalului românesc. Aveam nevoie ca încă un antrenor să obțină rezultate în Primera Division, după episodul Cosmin Contra la Getafe, pentru ca legăturile dintre fotbalul românesc și cel spaniol, remarcabile acum 15 ani, să se reia. Din păcate, Gâlcă n-a reușit. Deocamdată. O vorbă veche a lui Mircea Lucescu spunea așa: ”Ești la fel de bun ca ultimul tău rezultat”. Ultimele rezultate ale lui Costel Gâlcă sînt 0-6 și 0-5. (UPDATE: Uite că ceea ce speram in PS s-a intîmplat, iar patronul chinez chiar are răbdare. Cu ajutorul jucatorilor, se zice, Gâlcă rămîne, dar meciul cu Valencia va fi decisiv) Citeste mai mult …
Scriu rar despre fotbalul românesc. Nu pentru că aș fi în vreun fel cu nasul pe sus sau din motive de cine știe ce orgoliu, pur și simplu nu e domeniu meu de activitate și nu-l stăpînesc foarte bine. Prefer celălalt fotbal și prefer să vorbesc altfel despre el la emisiunile de Fotbal European. Dar nu acesta e subiectul, ce scriu sau vorbesc eu. Ci altul. Iar azi o să scriu despre o situație din fotbalul de la noi. Mai exact despre un personaj ajuns, îndrăznesc să spun peste noapte, suficient de cunoscut încît să nască dezbateri cu iz de luări de opinie. E vorba de Andrei Ivan. Citeste mai mult …
Caută-mă!