N-a trecut nici măcar o lună de când scriam, tot aici, despre Chelsea și Graham Potter. Se întâmpla după victoria cu Dortmund și calificarea în ”sferturile” Ligii. Scriam atunci despre Potter și despre faptul că, spre deosebire de mult mai celebrul Harry al doamnei Rowling, Graham de pe ”Stamford Bridge” nu are o baghetă magică de care să se folosească în acest demers temerar de a construi o echipă competitivă după ce finanțatorii i-au alcătuit un lot mai degrabă de fotbal american decât de fotbal de pe-aici, din bătrâna Europă. Scriam atunci exact așa: ”Graham Potter a reușit să cumpere, cu această calificare, un pic de timp. Cât îi va folosi, vom vedea”.  Citeste mai mult …

Zic jurnaliștii nemți că, înainte să-l pună antrenor pe Tuchel, Bayern ar fi încercat și pista Jurgen Klopp. Evident, treaba asta s-a întâmplat cu zile bune înainte de demiterea lui Nagelsmann, că doar n-o să credem varianta că discuțiile cu actualul antrenor au început abia după despărțirea de precedentul. Revenind la Klopp, pe undeva e logic ca Bayern să se fi gândit la el, căci dacă stăm și analizăm tot parcursul din acest sezon o demitere sau o demisie de la Liverpool n-ar fi două variante complet fanteziste într-o lume a fotbalului precum cea de azi. Citeste mai mult …

Din punct de vedere al imaginii, Bayern Munchen a stat mereu bine. A fost și este perceput clubul bavarez ca un model de seriozitate, inclusiv (sau mai ales) din punct de vedere financiar, al cheltuielilor. Nici când vine vorba de numiri sau demiteri de antrenori, Bayern n-a depășit o anumită limită, ba chiar putea fi un exemplu în acest sens. Citeste mai mult …

La aproape 33 de ani, Joselu debutează în echipa națională a Spaniei și dă o ”dublă”  în 100 și un pic de secunde. La 35 de ani, Julian Naglelsmann e deja la a treia experiență ca ”principal” la nivel mare și încasează în plin prima lovitură a carierei. Nu e absolut nicio legătură între cei doi, cred că nici nu se cunosc, dar o idee putem extrage: niciodată nu e prea târziu sau prea devreme, nimeni nu e prea tânăr ori prea bătrân pentru a începe sau a termina ceva. E vorba de destin, de drumul fiecăruia, de felul în care înțelege fiecare să se îngrijească de acest drum. Citeste mai mult …

E foarte posibil ca titlul acestui text să fie forțat. În fond, ce complex poate să aibă Carlo Ancelotti în fața cuiva? La câte a făct în fotbal, la câte a câștigat, la imaginea pe care o are. E la fel de posibil însă ca titlul să fie unul adevărat și, la fel ca toți oamenii, să aibă și Don Carlo ușoare slăbiciuni, pe care nu le are încă unul ca Xavi, înfometat și dornic, după ce a câștigat tot ce se poate câștiga ca jucător, să poată atinge măcar o parte din succesul lui Ancelotti ca antrenor. Totuși, baza afrmațiilor din titlu e dată de statistici, iar ele, chiar dacă nu dețin întotdeauna adevărul absolut, spun anumite lucruri. Citeste mai mult …

Pe 17 septembrie anul trecut scriam, tot aici, despre Erling Haaland, iar titlul acelui text era: ”Just another day at the office”. Explicam atunci că-n dicționarul urban britanic expresia se referă la situațiile în care ziua de muncă a fost doar una obișnuită. Aș zice că definiția se potrivește din nou pentru ceea ce a realizat Haaland sâmbătă, într-un meci de Cupă de data asta, contra lui Burnley, echipa ”fostului” Kompany, lider în Championship, fără eșec din noiembrie. Alte trei ”boabe”, venite după cele 5 contra lui Leipzig, și aceeași senzație: omul e o mașină de goluri, care nu face nimic deosebit pentru a le marca. O armă letală în mâna lui Guardiola, a cărui obsesie numită Champions League ar trebui acum să fie mai lesne de atins. Ar trebui, zic, căci fotbalul nu-i matematică, asta ca să nu mai spun că Bayern nu-i Burnley, nu e nici măcar Leipzig, iar în drumul spre Istanbul e posibil să apară acea umbră fioroasă numită Real Madrid. Citeste mai mult …