S-au întîmplat destul de multe lucruri în această perioadă de vacanță, scurtă, ca orice vacanță. Sînt multe subiecte de dezbătut și promit că voi găsi timp pentru a o face. Transferuri interesante, tratative interesante, schimbări de antrenori și de strategii, toate acestea își vor găsi locul pe acest blog în zilele următoare.

Vreau să analizăm un pic în cele ce urmează atacul, căci este un atac, pe care Guardiola l-a făcut, în două episoade, asupra celor de la FC Barcelona. Primul episod a fost doar verbal, dat de niște declarații extrem de tari, al doilea a fost deja faptic, prin transferul lui Thiago Alcantara de la Barcelona la Bayern. Nu știu dacă e cel mai important moment al acestei perioade, dar implică niște nume mari și niște branduri de club extrem de mari, așa că merită analizat.

Să le luăm pe rînd!

Lucrurile sînt simple. Ați citit probabil declarațiile dure pe care Guardiola le-a făcut la adresa actualei conduceri a celor de la FC Barcelona. Nu mai revin asupra lor. Le găsiți AICI și AICI.  E prima dată cînd Guardiola își atacă foștii colaboratori de la despărțirea de clubul catalan, iar asta, în opinia mea, ridică puțin ceața ce se lăsase în momentul în care Pep anunța că părăsește Barcelona. Mulți n-au înțeles atunci ce s-a întîmplat, dar încet-încet misterul se risipește. Și e foarte posibil să mai asistăm la episoade de genul acesta.

Între Guardiola și Sandro Rosell n-a fost niciodată o legătură foarte strînsă. Rosell a cîștigat alegerile în 2010 și pentru că Joan Laporta, obligat prin statut să plece după două mandate, n-a fost în stare să găsească un nume care să-i seducă pe votanți și să-i convingă de continuitatea proiectului. Asta deși el, Laporta, fusese cel care a schimbat din temelii istoria clubului catalan în două rînduri, în 2003 prin aducerea lui Ronaldinho și în 2008 prin numirea lui Guardiola. Devenit președinte, Rosell l-a moștenit pe Guardiola și a căutat să ducă mai departe colaborarea. Nu și-a dat însă prea mult silința, dovadă fiind îndepărtarea lui Johan Cruyff din funcția de președinte de onoare al clubului în primele zile ale mandatului său. Ceea ce nu i-a picat deloc bine lui Pep

Fără să spună direct, dar lăsînd loc de interpretări, Guardiola l-a înțepat deseori pe Rosell în timpul coabitării lor. Senzația a fost că Pep a fost lăsat să ducă de unul singur războiul de uzură cu Jose Mourinho și Real Madrid. Rosell s-a arătat suficient de distant cu Guardiola, poate și pentru că acesta nu ezita să-și manifeste public atașamentul față de Laporta. Iar în momentul în care Guardiola a ales să plece, să ne reamintim, la capătul unui sezon în care Mourinho cîștiga campionatul cu Real Madrid, Rosell a părut mai degrabă eliberat de o presiune ce-l incomoda. L-a numit imediat pe Tito Vilanova și a anunțat asta exact la conferința de presă în care Guardiola își anunța plecarea. O dublă lovitură, să recunoaștem, căci viitorul e un subiect mult mai apetisant decît trecutul, fie el și unul glorios. Pe Guardiola l-a deranjat asta, dar l-a deranjat și faptul că Tito a acceptat prea ușor.

Acum, Sandro Rosell se află în fața unei perioade extrem de dificile. Peste 3 ani sînt iar alegeri, iar Joan Laporta are voie să participe. A și anunțat că o va face și toată lumea e convinsă că-i va aduna sub umbrela sa pe Cruyff și Guardiola, al cărui contract cu Bayern expiră fix peste 3 ani. Asta dacă nu cumva Rosell, a cărui inteligență e recunoscută, nu va încerca, sub pretextul asumării răspunderii pe tema construirii unui nou stadion, să tragă acest scrutin mai devreme. Guardiola beneficiază de o doză de credibilitate uriașă în rîndul votanților, pe care nici măcar transferul lui Thiago la Bayern n-a diminuat-o, astfel că, de va fi așa, Rosell are nevoie de succese notabile în această perioadă. Anul acesta poate fi decisiv, căci un sezon prost lasă loc inclusiv unor moțiuni de cenzură, alegeri anticipate, manevre pe care Laporta le știe, căci așa a venit el la conducere în 2003. Deocamdată, e pe minus, căci plecările lui Abidal, David Villa și Thiago reprezintă tot atîtea motive de iritare, deocamdată. Dacă Neymar și Messi nu se vor înțelege așa cum speră Rosell, viitorul acestuia pe scaunul prezidențial nu se anunță prea comod.

Să trecem la subiectul Thiago Alcantara!

Ocazie cu care revenim în actualitatea imediată. Guardiola și-a adus la Bayern unul dintre jucătorii preferați. Priviți imaginile de mai jos. Îl veți redescoperi pe Guardiola antrenînd Barcelona B, mai tînăr, cu mai mult păr și fără firele albe de azi. Dar îl veți regăsi și pe Thiago Alcantara, debutînd, la 16 ani, la a doua echipă a catalanilor.

Indiferent cum am privi lucrurile, felul în care Barcelona l-a pierdut pe Thiago reprezintă o proastă gestiune. Faptul că Thiago a plecat cu o clauză de reziliere mică e o eroare formidabilă. Această clauză s-a activat automat pentru că Thiago n-a prins un număr determinat de meciuri în care a apărut la prima echipă. Și din pricina unei accidentări care l-a ținut departe de gazon la începutul sezonului, dar și PENTRU CĂ TITO VILANOVA HABAR N-AVEA DE EXISTENȚA ACESTEI CLAUZE. N-a fost informat și astfel Thiago n-a bifat numărul de meciuri necesare. Un amănunt deloc lipsit de importanță: tocmai fratele lui Guardiola, Pere Guardiola, e impresarul lui Thiago, cel care a negociat și impus această clauză la momentul potrivit.

Faptul că Thiago își motivează plecarea prin dorința de a prinde mai multe minute, în perspectiva Mondialului de la anul, devine acum doar un element de decor. Dacă pleca la Manchester United, unde e nevoie de un astfel de jucător, era pe deplin înțeles, mai ales că și salariul la United era de 3 ori și ceva mai mare. La Bayern însă, pe un salariu dublu, există un overbooking evident în zona mijlocașilor, astfel că poziția sa de titular indiscutabil nu are cum să fie garantată. Pînă a atinge acest aspect, o precizare. La Barcelona, Thiago chiar nu avea, pînă acum, unde să joace mai mult. Xavi, Iniesta și Fabregas erau, și sînt, nume mult mai importante, cu mult mai multă greutate. Abia de acum încolo, poate, odată cu trecerea anilor peste Xavi, ar fi putut să beneficieze de protagonismul pe care și-l dorea.

Să mergem acum spre Bayern!

Toată lumea se întreabă unde va juca Thiago. Să ne înțelegem, ideea de prim ”11! nu mai e demult una actuală la marile echipe, unde numărul de meciuri e uriaș. Antrenorii își doresc 14-15 titulari din care să poată alege cu ușurință, căci de-a lungul unul sezon intrevin accidentări, suspendări.

Mulți spun că Bayern, cu Gotze, Muller și Kroos, ca să vorbim doar de primul etaj, e bine acoperită în zona de creație. Thiago nu e însă un jucător oarecare. E un amestec exploziv într-un singur fotbalist. E totuși brazilian, cu gene de campion mondial și e format la Barcelona. În momentul ăsta, cred, ar avea loc garantat în primul ”11” al Braziliei. El a ales însă Spania și asta nu mai are cum să întoarcă, iar Spania, ca și Bayern, are over-booking în această zonă.

Conform unui ziarist spaniol apropiat de Guardiola, Pep va căuta la Bayern să implementeze un nou sistem. Ar fi acesta:

Nu e ceva inovator, dar e de discutat. Pare din ce în ce mai limpede că Javi Martinez va coborî în linia fundașilor, ca la Bilbao, căci se știe dorința lui Pep de a avea măcar un fundaș central capabil să înceapă curat acțiunile de atac. Pare însă un sistem ușor nebunesc, căci e prea ofensiv. Pe undeva, acest 3-3-3-1 seamănă cu cel folosit de Louis van Gaal la Barcelona, în prima sa perioadă, cînd Guardiola era căpitanul echipei. Acel modul avea însă în Kluivert vîrful de lance, ceea ce în imaginea de mai sus nu prea există. Pe de altă parte, tot de la Guardiola știm că nu e prea tare preocupat de absența sau prezența unui ”9” clasic, fiind mai nou sedus de cea a unui ”9” fals.

Alte surse din Spania, și ele la fel de apropiate, sau chiar mai apropiate de Guardiola, aduc în discuție versatilitatea lui Thiago, capacitatea sa de a ocupa mai multe poziții în teren. Ar putea fi următoarele, plecînd de la sistemul favorit al lui Guardiola totuși, 4-3-3:

Post Thiago 1

Post Thiago 2

Post Thiago 3

Că va juca în centru, că va juca în stînga, că o va face în dreapta, Thiago aduce la Bayern un cîștig clar în zona de creativitate, în zona de ultimă pasă, poate chiar și în zona de finalizare din linia a doua, spre acea poziție atît de comentată de ”9” fals.

Există și un semn de întrebare. Ca la orice transfer de altfel. De regulă, produsele academiei Barcelonei sînt făcute pentru a juca la FC Barcelona. Și asta fiindcă sînt integrate într-un program foarte clar. Scoși din context, din ideea de joc a catalanilor, acești tineri au în față și posibilitatea de a se rata. Iar cel mai bun exemplu aici e Ivan De la Pena, a cărui plecare de la Barcelona a însemnat un perpetuu voiaj în mediocritate.