În luna decembrie, Zinedine Zidane era cel mai bun. Poate nu cel mai bun din lume, deși ar avea și el argumentele sale, dar în orice caz cel mai bun antrenor pentru Real Madrid. Tocmai se consumase o perioadă extrem de grea pentru madrileni, văzută de toți ca un examen al acestei generații, nu de maturitate, căci asta sigur există, ci de rezistență. Madridul lui Zizou bifase 6 victorii consecutive într-un calendar extrem de complicat și echipa părea nu doar ieșită din criză, ci direct candidată la toate trofeele posibile. Citeste mai mult …
Povestea din pauza meciului de la Monchengladbach cred că o știți. Acel îndemn adică, ”Frate, nu-i mai da mingea, face totul anapoda, parcă joacă împotriva noastră!”, adresat de Benzema colegului de limbă franceză Mendy, sub privirile unui alt coleg de limbă franceză, Courtois, care n-a intervenit căci, pesemne, de la el de-acolo se vedea destul de clar situația. Îndemn completat, pentru a fi mai convingător, cu un soi de ”să moară mama” din periferia Lyon-ului. Citeste mai mult …
În vara trecută, pe când virusul ăsta nenorocit era doar un subiect de film SF, pe când banii erau mulți și inconștiența mare, trei nume de fotbaliști au stat în prim-plan. Eden Hazard, Antoine Griezmann și Joao Felix. Citeste mai mult …
Pare straniu să spui asta după ce știi rezultatul de pe ”Camp Nou”, dar pericolul Europa League a existat în mod cert pentru Barcelona. Iar acest sentiment a fost și mai pregnant după ce Dortmund a avut prima ocazie de gol când abia trecuseră 30 de secunde. Amenințarea era reală, căci jocul catalanilor nu funcționa de ceva vreme, Borussia părea capabilă de orice, iar un potențial duel cu calificarea pe masă la Milano, în fața unui Inter reinventat de Conte și cu statisticile Barcelonei în deplasare nu transmitea optimism. În cele din urmă pericolul a trecut, Barcelona și-a câștigat deja grupa, va fi în primăvara Ligii, dar acest succes n-a alungat decât puține din umbrele ce pluteau și încă plutesc peste jocul echipei lui Valverde. Citeste mai mult …
Pe cât de prost a terminat campionatul precedent, pe atât de repede se mișcă Real Madrid pe piața transferurilor. Mai întâi Jovic, apoi Eden Hazard, cei doi adăugându-se unei liste deschise în vara trecută cu Rodrygo și pe care a fost adăugat, ulterior, Militao. Chit că Jovic a atras atenția Europei în sezonul trecut, Hazard este numele care ridică orizontul de așteptare al fanilor de manieră categorică. Adevărul e că de la James Rodriguez încoace, în vara lui 2014, Madridul n-a mai adus un fotbalist care să merite să poarte apelativul de ”galactic” așa cum este Eden Hazard. Vorbim de un fotbalist deja consacrat, un star mediatic, așa cum place departamentului de marketing de pe ”Bernabeu”, dar și un om care ar putea să umple spațiul lăsat liber după plecarea lui Cristiano Ronaldo. Citeste mai mult …
Titlul acestui text putea foarte bine să fie inversat. ”Finala lui Hazard, finalul lui Sarri”. Nu se schimba mare lucru. Căci, într-adevăr, a fost finala lui Hazard, dar și ultima partidă în tricoul lui Chelsea, a fost finala lui Sarri, dar și (probabil) sfârșitul aventurii sale pe tărâm londonez. E însă un pic nedrept titlul, căci ar fi trebuit să-i cuprindă și pe Giroud, Pedro, Azpilicueta, oameni cu importanță mare în cucerirea trofeului. Sarri și Hazard sunt însă capetele de afiș ale unui meci disputat în condiții bizare, urmare a unei idei cel puțin discutabile a celor de la UEFA, de a duce tocmai la Baku o finală europeană. Văzând cum merg lucrurile, știind că la Baku vor fi și patru partide la Euro 2020, probabil în același decor înghețat, mai degrabă de meci amical, căci miile de kilometri până în Azerbaidjan vor rămâne, la fel cum vor rămâne și dificultățile de a-i străbate fără să faci un credit la bancă, văzând toate acestea deci e de presupus că-n câțiva ani vom avea un astfel de meci și la Astana, căci și Kazahstan merită, nu-i așa? Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!