BORUSSIA DORTMUND-REAL MADRID: SEARA CEA MAI LUNGĂ

BORUSSIA DORTMUND-REAL MADRID: SEARA CEA MAI LUNGĂ

 

Inevitabil, orice discuție despre acest Dortmund-Real Madrid începe cu dubla manșă dintre ele din faza grupelor. De aici încep majoritatea discuțiilor, de la acele partide splendide făcute de nemți, meciuri care, să fim sinceri, au scos pentru prima dată în evidență această trupă frumoasă a lui Jurgen Klopp. Era dublă campioană a Germaniei, corect, dar partiturile sale erau ascultate de un număr oarecum limitat de oameni. Un meci cu Real Madrid te scoate însă în evidență în toată lumea, iar un meci bun cu Real Madrid te transformă într0un soi de fată frumoasă, cam ingenuă, de care se îndrăgostesc toți. Orice s-ar spune, dimensiunea globală a Borussiei e cea mai redusă dintre toate cele 4 semifinaliste, la fel și forța financiară, iar ceea ce s-a întîmplat cu Gotze e cea mai bună dovadă că Borussia nu poate lupta pe picior de egalitate cu celelalte 3.



A începe însă discuția de la acele meciuri din grupă ar fi o eroare. Pentru că ar trebui să punem Dortmund-ul în postura de favorită. Ceea ce nu este. Și nici nu o prinde această imagine. S-a văzut în meciul cu Malaga că Borussia e incapabilă să suporte această senzație de echipă favorită. Mult mai bine îi vine haina cealaltă, pe care a probat-o cu succes și cu Real și cu City, cea de outsider. Cea prin care încearcă să limiteze virtuțile adversarilor, dar plecînd de la filozofia proprie.

 Nu înseamnă așadar că vom vedea un Dortmund apărîndu-se. Nici nu prea poate să facă asta o echipă construită pe bază de posesie și entuziasm. Dar nici nu înseamnă că vom vedea un Dortmund atacînd, căci ăsta ar fi exact meciul dorit de Mourinho și ai săi. Mai degrabă vom vedea un Dortmund căutînd să facă o presiune sufocantă pe construcția Realului, așa că e de presupus că Xabi Alonso va fi principala țintă în acest sens. Un Xabi Alonso scos din joc e un scenariu de groază pentru Mourinho, iar asta s-a întîmplat în meciul din grupe de la Dortmund. Erau condiții speciale atunci, căci Madridul n-avea nici un lateral valid. Fără Arbeloa și Marcelo, Alonso se vede pus în situația de a nu primi mare sprijin pe construcție de la lateralii săi, dar, în același timp, acum are avantajul că se poate baza pe Ramos și pe Coentrao destul de mult pentru pase de serviciu, de siguranță.

Obiectivul lui Klopp e să împiedice ca mingea să ajungă la un Ozil plasat între linii. Asta ar priva Madridul de pasele sale luminoase. Însa și Mourinho e conștient de asta și tocmai a primit un ajutor dinspre Malaga, de la un Pellegrini pe care l-a ironizat nemeritat. Malaga a arătat că Borussia are mari probleme cînd are în față un advrsar ce folosește două vîrfuri. Astfel că n-ar fi deloc straniu să vedem o echimbare de sistem de-a lungul partidei, cu Cristiano și Higuain atacanți (pare clar că va juca Higuain și nu Benzema) și cu Ozila și Di Maria trăgîndu-se spre benzi, într-un soi de 4-4-1-1 spre 4-4-2. A-i bloca în același timp și pe Ozil și pe Cristiano e o misiune de-a dreptul imposibilă

Va reintra Hummels probabil, căci el aduce acea ieșire cu pasă din apărare de care nu dispune Santana. Dacă Real are avantajul celor doi mai sus menționați, Borussia are la rîndul său un atu numit Lewandovski. Stilu acestuia de a crea, cu spatele la poarta adversă, spații pentru insinuările lui Kuba, Reus, Gotze și chiar Bender, e tare periculos pentru o apărare în care Pepe nu-i la capacitatea maximă. Iar abilitatea polonezului în fața porții îl transformă pe Varane într-un element esențial al duelului.


Ar mai fi de comentat un aspect. Se numește Mario Gotze. Oficializarea trecerii sale la Bayern chiar înaintea acestui meci e lovitură brutală dată echipei. E de presupus că n-a fost ceva sută la sută neașteptat. Să nu fim atît de naivi încît să credem că Jurgen Klopp habar n-avea că jucătorul său e în discuții cu Bayern și că pare dispus să accepte propunerea bavarezilor. Sînt convins că și-a asumat plecarea lui. Borussia nu poate plăti salarii ca Bayern, e o chestiune de economie, de buget, de coerență în decizii, căci dacă-i dai lui Gotze 7 milioane rupi toată armonia vestiarului. Însă, a face public acest transfer în preziua meciului e o lovitură sub centură dată de Bayern, un pic nedemnă de prestigiul acestui club. La fel cum nedemnă a fost și inundarea mijlocului terenului în meciul cu Barcelona, nu că asta ar fi contat prea mult, dar ca imagine nu-i ok.

Bayern domină fotbalul german din punct de vedere economic și procedează fix ca un industriaș care vrea să se dezvolte, îi cumpără pe cei care-i stau în coaste. E limpede că presiunea pusă pe Gotze e foarte mare, totuși are abia 20 de ani, iar stadionul va fi extrem de iritat. Rolul său e foarte important în angrenajul echipei și e de văzut dacă și cum va reuși Klopp să-l capaciteze. Ar putea fi pentru Gotze, dar și pentru alții din jurul său, ultima apariție în fața unui public fantastic, pentru care a fost un idol, dar pentru care va deveni iremediabil un trădător.

IN SPIRITUL FOTBALULUI

IN SPIRITUL FOTBALULUI

 

Felipe Santana nu e neamț. E brazilian, dar e de 5 ani în Germania, plus că a fost adus la 21 de ani, vîrstă numai bună pentru a deprinde cu ușurință cîte ceva din mentalitatea acestor oameni. La 2-1 pentru Malaga, cu 5 minute, hai să zicem maxim 10, înainte de final, Felipe Santana gesticula ca un nebun, îndemnîndu-și colegii să continue lupta, să creadă în ea, să nu cedeze și să încerce pînă la capăt. Ilie Dumitrescu l-a observat pe Santana și a spus acest episod la Euro-Fotbal, căci oamenii care au fost acolo în iarbă văd mult mai repede detalii pe care noi, cei care n-am fost în iarbă, dar credem că le știm pe toate, mentalitatea românească păguboasă de a crede mai deștept decît oricine.



A fost o splendidă noapte de Champions League. Prin această întrepătrundere de senzații, extaz și agonie braț la braț, lacrimi de bucurie și lacrimi de tristețe expunîndu-se privitorilor ca la un vernisaj de tablori cu tematică sportivă. Cineva, tot la Euro-Fotbal, mi-a scris următorul mesaj: ”Credeam că numai noi românii sîntem în stare de așa ceva”. Se referea, evident, la pierderea unei calificări pe care o ai în stăpînire cu 5 minute, hai să zicem maxim 10, înainte de final. Iată că nu sîntem numai noi, poate omul a fost un pic răutăcios cu sine pînă la urmă, iată că mai sînt și alții. Au mai fost și nemții în situația asta, amintiți-vă de Bayern în 1999, dar în general ei sînt de partea cealaltă, vorba lui Lineker, nu ești sigur că i-ai bătur decît dacă-i vezi ieșiți din stadion.

Altcineva, tot la Euro-Fotbal, îl îndemna pe MM să păstreze acest final pentru un eventual video motivațional în viitoarele bătălii ale Stelei. Sînt absolut convins că Reghe, filogerman și fan al acestui spirit, a avut imediat această idee și el. Nu știu dacă Pițurcă a avut-o căci, sincer să fiu, nu-s foarte convins că a văzut meciul, dar hai să nu ducem discuția în derizoriu!



Aș vrea să vorbim puțin despre Malaga. Pentru mine este exemplul acestui sezon de Champions League. Construcția inginerului Pellegrini a avut nevoie de un cumul de forțe pentru a fi dărîmată: mentalitate germană + un teribil ghinion + un arbitraj catastrofal. La acest ultim aspect o să mă refer mai tîrziu. Malaga merită aplauze și elogii. Și poate că-i mai bine așa, e mai bine să pierzi astfel și să rămîi în memoria colectivă decît să te scoată Real Madrid în semifinale, eventual cu dublă victorie. Cu un lot încropit în vară din ce nu mai voiau alții, din care au dezertat cele mai bune piese, Cazorla și Monreal, iar Izco a rămas doar a-și pregăti fuga din această vară, Malaga a scos mai mult decît se aștepta oricine și mai mult decît i se putea cere.

Mi-e teamă pentru această echipă, mi-e teamă să nu se dezintegreze. Șeicul promisiunilor neonorate a apărut acum la rampă, ca să orăcăie împotriva UEFA și a manevrelor oculte. Astă-vară, cînd trebuia să dea banii, nu i se auzea nici respirația. Poate că acum îl încearcă dorul de răzbunare și se decide să umble la petro-dolari. Măcar să-l păstreze pe Pellegrini. Chilianul e garanția seriozității și nu pare genul de om care să fugă la prima tentație apărută în orizontul său, fie ea și de la Anji, așa cum se aude. Pellegrini o poate lua de la capăt, chiar și fără Izco, ce va fi greu de părtrat în condițiile enormului talent pe care-l dezvoltă. Mai găsește el un Saviola, un Baptista, mai regenerează un Demichelis, enorm marți seară, cu excepția ultimelor 5 minute, un Joaquin, un Toulalan, mai descoperă eventual un Izco, un Iturra, un Anthunes, astfel încît ”La Rosaleda” să se poată bucura de fotbal și în viitor.

Înainte să vorbim de Dortmund, să amintim de arbitri. E jenant să nu poți vedea un dublu ofsaid în aceeași fază. E jenant să nu poți vedea ofsaidul de la golul spaniolilor. E jenant pentru noi, cei care ne uităm. Pentru scoțianul lui pește și a lui brigadă, pe care am admirat-o în toată splendoarea la București, în Olanda-Romania, nu e jenant. Se spune că e plin de scoțieni prin comisiile UEFA, astfel încît sînt convins că-l vom vedea și la anul. Asta dacă nu cumva are vîrsta retragerii. N-am chef să verific, m-a enervat destul. Sînt curios dacă va fi măcar suspendat ceva etape, așa cum de exemplu a fost Stark după PSG-Barcelona. Mi-e teamă să nu i se dea finala, căci ofsaidurile au fost cam la limită, spre deosebire de cei doi metri de la golul lui Ibra de la Paris. Mai ales că finala e pe Wembley, mai scutește UEFA de o cheltuială.

Despre Dortmund acum. E o echipă magnifică. Are, așa cum spuneam și-n avancronică,  toate ingredientele unui desert pe care să-l mănînci la infinit. O echipă tînără, rapidă, vivace, talentată. Un antrenor capabil să facă mutări geniale, dacă introducerea unui fundaș central în minutul 90, cu eliminarea apropiindu-se ca un tren de gară, trimiterea altui fundaș central în careul advers și transformarea principalului marcator în pasator, se pot numi decizii geniale. A părut un pic stresată la început Borussia, căci această echipă, fie ea și mai talentată decît cea construită de Hitzfeld în 1997, n-a fost pusă niciodată în situația de a fi atît de aproape de zenit, și nu mă refer aici la echipa din Sankt Petersburg.

Dortmund e echipa la modă. Probabil că a crescut mult în sondaje, căci e tendința oamenilor de a se apropia de ceva frumos, ceva care arată bine. Iar Borussia arată bine, e o formulă pe care o rostești din memorie, e un antrenor care încă posibilitatea de a crește. E o echipă care a depășit un prag psihologic, căci această revenire e un declic pentru acest grup de fotbaliști. Și pentru Dortmund mi-e teamă, căci acest grup de talente e foarte greu de menținut, în această categorie intrînd și Klopp. Se spune că Lewandowski e deja semnat cu Bayern, pe Hummels îl vînează Barcelona, căci le-ar veni tare bine catalanilorn alături de Pique, Gotze, Reus, Gundogam, Subotici, Bender, iată cîteva nume ce cu greu pot fi păstrați, căci fotbalul are legile lui, iar Borussia, pe cît de frumos joacă, pe atît de departe e, la nivel salarial, de marile puteri.

Însă cînd ai în spate un asemenea public, parcă viitorul nu te mai preocupă. Această coregrafie, chiar dacă e inspirată dintr-una a suporterilor Milanului, reprezintă unul din momentele acestui sezon de Champions League.

DORTMUND-MALAGA: UN DUEL NECESAR AL OUTSIDER-ILOR

DORTMUND-MALAGA: UN DUEL NECESAR AL OUTSIDER-ILOR

 

E meciul zilei, e limpede. În condițiile în care la Istanbul doar un cataclism ar putea face ca Real Madrid să piardă calificarea, Dortmund și Malaga au preluat protagonismul serii de Champions League. Vor fi 90 de minute vibrante, căci ambele echipe au opțiunile lor, fiecare se bazează pe ceva și speră să facă lucrurile așa cum trebuie. Dortmund a plecat de la Malaga cu cel mai prost rezultat bun pentru o echipă în deplasare, în vreme ce Malaga începe returul de la Dortmund de la cel mai bun rezultat prost pentru o primă manșă pe teren propriu. Așa cum scriam tot aici, după disputa de pe ”La Rosaleda” de săptămîna trecută, a fost un 0-0 cu dublă direcție.



Logica spune că Dortmund e favorită. Prima repriză de la Malaga e o dovadă a forței pe care această echipă o exercită. Dar tot logica mai spune că în fotbal se poate întîmpla orice, iar pentru asta se poate lua drept exemplu repriza a doua din tur. Malaga a scăpat cu bine de o primă parte asfixiantă și putea da lovitura în a doua.

 Rămîne acum de văzut în ce măsură absențele lui Iturra și Weligton vor slăbi mecanismul defensiv al echipei. Ar trebui să joace Lugano lîngă Demichelis, ceea ce e o garanție a experienței, dar nu și a formei de moment. Lugano a jucat destul în fotbalul mare, inclusiv la nivel de echipă națională, dar a jucat puțin în ultima vreme, căci trecerea sa pe la Paris a părut mai degrabă o vacanță decît un job. Pellegrini are varianta Sergio Sanchez, dar catalanul, deși aleargă mai mult decît uruguayanul, fiind mai bine pregătit fizic, are serioase lacune de concentrare, ceea ce în condițiile diagonalelor lui Reus și insinuărilor lui Gotze pot fi fatale.

Cît despre linia de mijloc, Camacho pare singura opțiune viabilă. E o mare problemă, în condițiile în care pressingul nemților e feroce, căci Camacho n-are resursele tehnice ale lui Iturra. Ceea ce va face ca faza de construcție să fie lentă, deci previzibilă, ori chiar să fie înlocuită cu pasă directă spre zona de atac.

Aici ar intra în funcțiune Baptista. ”Bestia” are un fizic ce-i permite să ducă astfel de lupte. Și ar trebui să intre Roque Santa Cruz. Deși în tur a jucat Saviola, e foarte posibil ca argentinianul să nu mai apară și azi. Cel puțin de la început. Nu l-a convins pe Pellegrini în prima manșă, deși a alergat mult n-a adus ruperile de ritm și infiltrările care să aducă pericol. Santa Cruz oferă un potențial mult mai mare în gura porții, iar în aceste condiții benzile, cu Joaquin și Izco trebuie să aducă mingile spre careul Dortmundului. Plus că există opțiunea fazelor fixe.


 Despre Borussia, puține lucruri noi. Lipsește probabil iar Hummels, dar Jurgen Klopp l-a recuperat pe Kuba Blaszczykowski și cred că-l va trimite în teren din primul minut, în banda dreaptă, pentru reconfigurarea excelentei societăți de limbă poloneză pe care o face cu Piszczek, pe cît de greu de pronunțat, pe atît de ușor re recunoscut în joc. În ultimul meci de campionat, Jurgen Klopp a folosit mai degrabă jucători din linia a doua, menajîndu-și potențiali titulari pentru azi. Au apărut Bender și Sahin în rol de dublu pivot, ceea ce ar putea să însemne că Bender va începe azi pe bancă. Dar Klopp e un antrenor care mizează mereu pe surprize și nu-i exclus să-l vedem totuși pe Bender în locul lui Kehl. Sahin nu intră în această discuție, ceea ce i s-a întîmplat turcului de la plecarea de la Dortmund de acum aproape două sezoane e mai mult decît bizar și arată cît de mult contează un transfer bine sau prost făcut pentru cariera unui fotbalist.

Capitală culturală europeană în 2010, Dortmund visează să fie capitala fotbalului în 2013. Are echipă pentru asta, plus un oraș care-și iubește la nebunie poate cel mai important brand, la mare concurență cu cel al berii DAB. Borussia are un public magnific. Acea peluză galbenă, ”Sudtribune”, începe să devină legendară, începe să concureze un pic fenomenala ”The Kop” de pe ”Anfield”. Imaginile de mai jos vă vor convinge:     Și mai are ceva Dortmund. Mai are un antrenor studios, dedicat și pasionat, al cărui viitor e văzut de mulți fie la ”naționala” Germaniei, dacă Low alege să plece, fie la o mare echipă din Anglia. Klopp s-a remarcat la Mondialul din 2006, dar ca analist tv, pentru ZDF și ARD. L-am văzut de multe ori atunci, vorbea coerent și explica frumos. Recent a dat un interviu în El Pais, unul din acele interviuri care dezvăluie personalitatea unui om. ”Eu nu vreau doar să cîștig, eu vreau să simt. O partidă se cîștigă cu ordine și disciplină tactică, dar ceea ce te face diferit sînt emoțiile pe care le transmiți”. Pare un visător într-un fotbal în care cel mai important e să cîștigi, nu contează cum. Întrebați-l pe Mourinho și așa va răspunde, căci pentru el și al său Real Madrid estetica nu prea contează. Iată de ce mulți își doresc pentru semifinale un nou duel între cei doi. E foarte posibil și ar fi un show magnific.

UN 0-0 CU DUBLĂ DIRECȚIE

UN 0-0 CU DUBLĂ DIRECȚIE

 

Într-o dublă manșă, un 0-0 în tur, în deplasare e cel mai prost dintre rezultatele bune. Iar un 0-0, tot în tur, dar pe teren propriu, e cel mai bun dintre rezultatele proaste. De la această teoremă vor pleca, săptămîna viitoare, Borussia Dortmund și Malaga spre rezolvarea ecuației ce are ca necunoscută echipa calificată în semifinale.



Dortmund a jucat un meci destul de straniu. Trebuia să conducă la pauză, și încă suficient de clar, dar a terminat partida oarecum tremurînd. E un simptom omenesc. Atunci cînd îți creezi atîtea situații de gol și nu reușești să profiți de ele, incertitudinea încolțește într-un colț al creierului, iar apoi se propagă. Sînt zile în care nimic nu-ți iese, orice ai face, iar fotbaliștii știu foarte bine asta. Astfel că băieții lui Jurgen Klopp au ales, văzînd că nu pot penetra poarta lui Caballero, să securizeze rezultatul de egalitate și să amîne lovitura decisivă pentru săptămîna viitoare.

Jurgen Klopp face parte din categoria antrenorilor ce încearcă să surprindă cu orice prilej. A făcut-o și miercuri. Bender rezervă și ”bătrînul” Kehl în teren, deși Bender aratase inclusiv la ”naționala ” Germaniei un moment de formă excelent. Absența lui Blaszczykowski (o să-i spun mai simplu Kuba, căci mă dor ochii pînă-i scriu numele complet), ce n-a putut fi recuperat, a modificat un pic desenul obișnuit, astfel că Borussia a jucat mai degrabă un 4-4-2 decît obișnuitul 4-2-3-1. Cu Gotze mult mai aproape de Lewandowski și cu Reus încercînd să stabilească aceeași conexiune în banda dreapta cu Piszczekcu cea pe care o au cei doi polonezi, atunci cînd Kuba e în teren. Reus în dreapta nu prea același cu Reus în stînga, iar asta s-a văzut pe parcursul celor 90 de minute.




Pellegrini a încercat și el o surpriză, cu Saviola și Baptista. Teoretic Saviola era vîrful, iar Baptista în spatele lui, dar de multe ori ei au schimbat locurile, Pellegrini căutînd să-i ofere lui Saviola posibilitatea de a primi între linii, mizînd pe viteza sa de reacție, dar și pe capacitatea ”Bestiei” Baptista de fixa apărarea adversă. Malaga a supraviețuit însă acestei prime manșe în primul rînd datorită lui Caballero, ale cărui intervenții îl transformă în eroul partidei.

E posibil să fi fost ultimul meci al celor de la Malaga în fața propriiilor suporteri în această competiție de elită numită Champions League. Calculele hîrtiei spun că dacă Șahtior, o echipă cu individualități mult mai bune ca Malaga, a luat 3 goluri la Dortmund, spaniolilor le va fi greu să reziste pe un stadion vulcanic, cu un public ce nu va lipsi la întîlnirea cu istoria. Aceleași calcule vorbesc de meciuri mai slabe făcute în deplasare de Malaga, astfel că însumînd avem o certă favorită în Borussia Dortmund. Așa cum scriam însă înainte de meciurile de ieri, postura de favorită implică și o oarecare doză de risc. Cînd n-ai nimic de pierdut, ai foarte multe de cîștigat.



PERICOLUL DE A FI FAVORITĂ

PERICOLUL DE A FI FAVORITĂ

 

Dacă prima zi a ”sferturilor” ne-a adus două partide cu certe doze de echilibru, măcar la început, dacă pe parcurs dozele s-au mai diminuat, a doua zi propune două meciuri cu două favorite certe: Real Madrid și Borussia Dortmund. Există însă în fotbal și acest paradox, mai bine zis acest pericol, cel al echipei favorite.



La acest stadiu al sezonului, antrenorii își doresc ca echipele lor să fie în permanență în priză competitivă. Mai ales dacă, și e valabil și pentru Real și pentru Dortmund, campionatul intern nu oferă motive pentru o astfel de atitudine. În cazul Madridului s-a văzut foarte bine la Zaragoza, dar ăsta a fost doar ultimul exemplu.

Malaga pentru Dortmund poate fi azi un adversar complicat. La Malaga e greu de cîștigat, dar cum calificarea se decide în Germania nu e un pericol iminent. În ciuda impresiei foarte bune pe care a lăsat-o pînă acum, Malaga e inferioară Borussiei. Ritmul teribil pe care-l impune echipa lui Jurgen Klopp poate aduce mari daune trupei lui Pellegrini, care nu s-a întîlnit cu așa ceva pînă acum, poate doar la Barcelona cînd a vizitat ”La Rosaleda” și a dat 4 goluri. De asemenea, Malaga nu s-a confruntat pînă acum cu o asemenea agresivitate pe moment defensiv așa cum propune de obicei Dortmund. Și nici cu două benzi atît de echilibrate, fie ca va juca ori nu Kuba.

Pentru Malaga, marele avantaj e că nu are ce pierde. Oricum a făcut mai multe decît se anticipa, iar meritele sale sînt incontestabile. Atunci cînd n-ai ce pierde poți avea multe de cîștigat. Dortmund nu e în situația asta, căci e favorită.



Nici Galatasaray n-are ce pierde. Mai ales pe ”Bernabeu”. Sau ar avea cîte ceva, lipsa mizei în returul de la Istanbul, ceea ce ne-ar lipsi pe noi, privitorii neutri, de o atmosferă senzațională. Real Madrid nu e favorită, e ultra-favorită în această dublă manșă. Ca și anul trecut, trupa lui Mourinho a avut noroc la tragerea ”sferturilor”, prinzînd cel mai accesibil adversar din urnă.

Și totuși Galatasaray e o mare necunoscută. Acum vom vedea capacitatea lui Fatih Terim de fi ”Împărat” în fața unor jucători cu nume, foarte bine plătiți, dar care navighează într-un campionat un pic mediocru. Ca să pună probleme Realului, Terim are exemplul Ferguson, care a știut cum să-și așeze echipa astfel încît Madridul să nu poată juca foarte mult.

Galata are, da, multe nume. Drogba și Sneijder în primul rînd, oameni ce au cîștigat trofeul pus în joc. Dar omeni a căror capacitate de efort pare o necunoscută, ca și adaptarea lor la ideile lui Terim. Mai e Felipe Melo, în dreptul căruia însă planează mereu necunoscuta minutului 90, mai exact dacă-l prinde pe teren sau la dușuri, eliminat. Mai e Atintop, a cărui traversare prin lotul Madridului e încă unul din marile mistere ale omenirii. Și mai e Burak Yilmaz, care, da, pare cel mai viabil produs de export al Turciei fotbalistice în momentul ăsta.

Logic ar fi ca Galata să joace un 4-4-2 cu dublu pivot și cu Sneijder beneficiind de libertate de mișcare. Mourinho îl știe bine pe Wesley, la fel cum îl știe bine și pe Drogba. Apărarea turcilor e o mare problemă, iar viteza lui Cristiano și ideile lui Ozil pot aduce mari daune. Cu toate astea, partea dreaptă, cu Eboue și ajutor de la Felipe Melo și Altintop, adică exact zona lui Cristiano, pare a fi cea mai buna, în comparație cu cealaltă, unde Di Maria ar trebui să fie stăpîn peste Riera și Selcuk Inan.



Galata va avea, zice-se, 10.000 de turci pe ”Bernabeu”. E posibil ca ei să domine fondul sonor, căci fanii Realului nu-s peste măsură de zgomotoși în meciuri în care nu văd pe teren Barcelona ori Atletico Madrid. Nu vreau să mă gîndesc însă la fondul sonor de la Istanbul în cazul în care rezultatul din tur va fi unul ce va lăsa loc de incertitudini.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă