Hai să vorbim puţin despre fericire, de acord?! E o noțiune suficient de relativă, pentru care orice individ are o definiţie proprie, un termen mai degrabă idilic ce s-a convertit în obiectivul prioritar al existenţei noastre. Fiecare vrea să fie fericit, fiecare simte senzaţia de fericire după propriile gusturi. Unii cred că secretul fericirii stă în a face întotdeauna ceea ce îţi place. Alţii schimbă puțin direcțiile de mers și spun că fericirea vine atunci cînd îţi place întotdeauna ceea ce faci. În ultima vreme şi pentru din ce în ce mai mulţi oameni, fericirea pare a fi o sumă de mici chestii, o mică maşină, o mică vilă, un mic iaht, o mică avere în concluzie.
Nu știu dacă ați observat, dar atunci cînd vine vorba despre fotbaliști, fericirea are alte unități de măsură. Ceea ce pentru marea majoritate a oamenilor normali ar fi o fericire maximă, pentru ei se găsește mai mereu ceva care să umbrească această senzație. Logic ar fi să fie fericiți zi de zi. Fac ceea ce le place și le place ceea ce fac, asta zic că e limpede. Ba mai iau și bani mulți pe chestia asta, ceea ce maximizează sentimentul. Numai că ei judecă altfel lucrurile. Nu demult, Cristiano Ronaldo se arăta nefericit la Real. Nu demult, Ibrahimovici se plîngea că nu e deloc fericit la PSG. Messi dezvolta și el aceleași senzații de nefericire la Barcelona. Totul s-a rezolvat din condei. Condeiul președinților de club ai fiecăruia. O mică mărire, apropo de paragraful de mai sus, o nimica toată, cîteva milioane în plus și gata, fericirea a revenit.
Ultimul pe listă e Rooney. Astă vară era îmbufnat, nefericit de-a dreptul. În fine, la asta contribuise puțin și David Moyes, care dăduse de înțeles că Rooney era un fel de rezervă a lui Van Persie, dar asta e altă problemă. Între timp și-a mai revenit și Moyes, iar acum și-a revenit și Rooney. E fericit.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER UNITED GĂSIȚI AICI:
Cît să fi trecut de cînd ați început să citiți acest text? Sper că nu v-ați plictisit încă. Abia de acum urmează partea interesantă, pînă acum a fost doar introducerea. Să fi trecut un minut? Să zicem. În timpul ăsta, Wayne Rooney a cîștigat 36,4 euro. Peste o oră, timp suficient să citiți și ce va urma, dar să vedeți și filmul ”Rooney, the goal machine”, Rooney va fi cîștigat 2189 de euro. La capătul zilei, cînd se va fi terminat Olympiakos-Manchester United, Rooney va avea în cont cu 52.000 de euro mai mult. La finalul săptămânii, cînd noi vom ști ce-a fost în Steaua-Dinamo, în Atletico-Real, în Milan-Juve ori în PSG-OM, Rooney va ști și el că e mai bogat cu 365.000 de euro. Și, ca să n-o mai lungim și să trecem și la lucruri serioase, peste exact un an, Rooney va adăuga la ce a strîns pînă acum exact 18.970.163,5933 de euro, sumă calculata la cursul de azi pt 15.600.000 de lire.
Să lăsăm deoparte ingineria și să trecem la fotbal! Manchester United a făcut, prin acest nou contract pentru Rooney, un pas spre viitor. Nu discut acum dacă Rooney merită și să fie cel mai bine plătit fotbalist din lume. De vreme ce i s-a dat acest salariu pe următorii 5 ani, înseamnă că a fost cineva care a decis că merită. Ideea e cam ca meciurile de fotbal la care ne apucăm să spunem de o echipă că nu a meritat victoria, deși, dacă a obținut-o, ceva trebuie să fi făcut pentru asta, deci oarece merite tot ar fi trebuit să strîngă. Așa și cu Rooney. Șefii lui Manchester United au decis să-l transforme în cel mai bine plătit fotbalist din Anglia și să-i ofere rolul principal în reconstrucția echipei. Rămîne de văzut cine va fi regizorul acestei reconstrucții, dar asta e din nou o altă discuție. Rooney e o instituție la United, iar prelungirea contractului său devenise deci o necesitate instituțională. United nu-și putea permite ca-n jurul emblemei sale să circule zvonuri referitoare la o posibilă plecare din vară, mai ales că lui Rooney nimeni nu-i poate reproșa o eventuală lipsă de dedicație în ceea ce privește echipa. De fiecare dată cînd joacă, Rooney dă totul în teren, nu întotdeauna îi ies partide magistrale, totuși nu-i robot, dar absolut nimeni nu-l poate acuza de lipsă de implicare, nu-i poate reproșa nimeni că merge pe teren. Rooney era și esta capital pentru Manchester United, iar în curînd va fi și căpitan, căci din vechea gardă el e cel care va rămîne pentru a asigura schimbul de generații.
Deja intrăm în viitorul lui United. E un sezon de tranziție, care se cere continuat de o vară inspirată. Aducerea lui Mata și constantul progres al puștiului Januzaj sînt doar alți pași, ce se alătură celui făcut cu Rooney. După părerea mea ar trebui să urmeze și un alt pas asemănător cu Van Persie, care e prea bun pentru a fi lăsat să plece, apoi de alți pași în zona de apărare. Repet ceea ce am spus mai sus, nu știu dacă David Moyes e regizorul perfect pentru o astfel de punere în scenă, dar cred că ne vom lămuri în săptămînile care urmează. Deocamdată parcă se simte la United un ușor aer proaspăt, un mic reviriment.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
În acest scenariu vine ”dubla” cu OIympiakos. Manchester United a avut șansă la tragerea la sorți, putea pica mai rău. În Liga Campionilor, echipa a avut o altă exprimare decît în campionat. 4 victorii și două egaluri, doar 3 goluri primite, iată un parcurs departe de ceea ce am văzut săptămînal în Premier League.
Pentru United, calificarea mai departe ar fi un mare pas înainte. Anul trecut echipa a căzut cu Real Madrid și a ieșit din competiție, acum doi ani n-a mai apucat să cadă cu nimeni, pentru că a fost eliminată din grupă și a mers în Europa League. Există oare cineva care să se gîndească la United ca la o posibilă semifinalistă? Luînd în calcul posibilii adversari din ”sferturi”? Nu mai vorbesc despre finală ori cîștigarea trofeului. Asta e marea problemă a acestor zile pentru un club de o asemenea tradiție. De fapt, pentru United cred că principala provocare în lunile care urmează nu e Champions League, unde evident ca e datoare să încerce, ci Premier League. Cele 11 puncte ce despart echipa celui mai bine plătit fotbalist din Anglia de locul 4, ultimul ce duce în grupele Ligii. Acum Liverpool e pe poziția asta și nu pare prea dornică s-o piardă.
Acest text a apărut în premieră pe http://www.digisport.ro/Bloguri/Andrei+Niculescu/
Într-o dublă manșă, un 0-0 în tur, în deplasare e cel mai prost dintre rezultatele bune. Iar un 0-0, tot în tur, dar pe teren propriu, e cel mai bun dintre rezultatele proaste. De la această teoremă vor pleca, săptămîna viitoare, Borussia Dortmund și Malaga spre rezolvarea ecuației ce are ca necunoscută echipa calificată în semifinale.
Dortmund a jucat un meci destul de straniu. Trebuia să conducă la pauză, și încă suficient de clar, dar a terminat partida oarecum tremurînd. E un simptom omenesc. Atunci cînd îți creezi atîtea situații de gol și nu reușești să profiți de ele, incertitudinea încolțește într-un colț al creierului, iar apoi se propagă. Sînt zile în care nimic nu-ți iese, orice ai face, iar fotbaliștii știu foarte bine asta. Astfel că băieții lui Jurgen Klopp au ales, văzînd că nu pot penetra poarta lui Caballero, să securizeze rezultatul de egalitate și să amîne lovitura decisivă pentru săptămîna viitoare.
Jurgen Klopp face parte din categoria antrenorilor ce încearcă să surprindă cu orice prilej. A făcut-o și miercuri. Bender rezervă și ”bătrînul” Kehl în teren, deși Bender aratase inclusiv la ”naționala ” Germaniei un moment de formă excelent. Absența lui Blaszczykowski (o să-i spun mai simplu Kuba, căci mă dor ochii pînă-i scriu numele complet), ce n-a putut fi recuperat, a modificat un pic desenul obișnuit, astfel că Borussia a jucat mai degrabă un 4-4-2 decît obișnuitul 4-2-3-1. Cu Gotze mult mai aproape de Lewandowski și cu Reus încercînd să stabilească aceeași conexiune în banda dreapta cu Piszczekcu cea pe care o au cei doi polonezi, atunci cînd Kuba e în teren. Reus în dreapta nu prea același cu Reus în stînga, iar asta s-a văzut pe parcursul celor 90 de minute.
Pellegrini a încercat și el o surpriză, cu Saviola și Baptista. Teoretic Saviola era vîrful, iar Baptista în spatele lui, dar de multe ori ei au schimbat locurile, Pellegrini căutînd să-i ofere lui Saviola posibilitatea de a primi între linii, mizînd pe viteza sa de reacție, dar și pe capacitatea ”Bestiei” Baptista de fixa apărarea adversă. Malaga a supraviețuit însă acestei prime manșe în primul rînd datorită lui Caballero, ale cărui intervenții îl transformă în eroul partidei.
E posibil să fi fost ultimul meci al celor de la Malaga în fața propriiilor suporteri în această competiție de elită numită Champions League. Calculele hîrtiei spun că dacă Șahtior, o echipă cu individualități mult mai bune ca Malaga, a luat 3 goluri la Dortmund, spaniolilor le va fi greu să reziste pe un stadion vulcanic, cu un public ce nu va lipsi la întîlnirea cu istoria. Aceleași calcule vorbesc de meciuri mai slabe făcute în deplasare de Malaga, astfel că însumînd avem o certă favorită în Borussia Dortmund. Așa cum scriam însă înainte de meciurile de ieri, postura de favorită implică și o oarecare doză de risc. Cînd n-ai nimic de pierdut, ai foarte multe de cîștigat.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!