Am fost convins, înaintea meciului amical cu Suedia de la Craiova, că în eventualitatea unei victorii vom auzi destul de des cuvântul ”revanșă”. Sau ”răzbunare”. Revanșă pentru acea eliminare din 1994, răzbunare pentru deziluzia de-atunci. Într-adevăr, le-am auzit, poate nu atât de des pe cât m-am așteptat, semn că trecerea anilor a atenuat eventualele senzații, dar le-am auzit. Da, am bătut Suedia cu 1-0, puteam să le mai dăm ceva goluri, dar despre revanșă nici că poate fi vorba. De răzbunare nici atât. Despre o revanșă pentru ceea ce s-a petrecut în 1994 nu vom putea vorbi decât atunci când scenariul va fi cât de cât asemănător. Am spus ”cât de cât” fiindcă am mari dubii că vom mai putea trăi într-un viitor apropiat ceea ce am trăit atunci, că vom putea realiza într-un viitor apropiat ceea ce am realizat atunci. Cât despre răzbunare, mai bine să uităm. Citeste mai mult …
E una din acele vești care-ți strică o seară, te lasă cu un nod în gât și te împiedică să dormi. Moartea unui om nu-i niciodată plăcută, moartea unui om tânăr e teribilă, iar moartea unui cunoscut îți deschide cu totul alte perspective. Te gândești că e nedrept, că era prea tânăr, că mai avea multe de făcut pe lumea asta. Te gândești, inevitabil, că erați aproape de aceeași vârstă și încerci să-ți promiți că vei merge la doctor, fiindcă tinerețea nu e veșnică, problemele apar și-atunci când ți se pare că nu există, iar moartea stă după colț, citește ziarul și așteaptă momentul. Citeste mai mult …
412 grame. Este greutatea unei medalii la aceste Jocuri Olimpice. Atât cântăreşte granița dintre anonimat și celebritate. Atât cântărește fericirea pentru niște sportivi care au muncit enorm pentru asta. Sute de milioane de oameni sunt în aceste zile cu ochii ațintiți pe dorința altor oameni de a pune mâna pe cele 412 grame. Și de a asculta, avându-le la gât și completându-le adeseori cu lacrimi, imnul național, în vârful podiumului olimpic, supremul moment pentru oricine s-a apucat de sport. Citeste mai mult …
Tocmai ce am revăzut meciul Franța-România. E avantajul pe care ți-l oferă tehnologia de azi. Practic l-am văzut, căci e un fel de a spune l-am revăzut. Pe stadion e altceva. Tensiunea e mare, inima-ți bate cu putere, ai un nod în gât la fiecare centrare, la fiecare pasă greșită, la fiecare dribling al adversarului. Acum, știind și rezultatul, am privit totul cu alți ochi. Citeste mai mult …
Așteptarea a luat sfârșit. Pregătirile s-au încheiat, ultimele detalii au fost deja reglate. De azi începe Europeanul. Care e și al nostru, căci după mult timp suntem și noi părtași la festivalul fotbalistic al continentului. Un festival cu mai multe voci decât de obicei, cu mai multe meciuri decât de obicei, cu mai multe prezențe inedite decât de obicei, dar un festival la care, indiferent de situație și de finalitate, trebuie să ne bucurăm că suntem prezenți. Prea multe veri de genul ăsta am fost implicați în turnee finale de dat cu părerea, prea multe veri de genul ăsta le-am petrecut privind la alții și gândindu-ne cum ne-ar fi stat nouă acolo, în prea multe veri de genul ăsta ne-am dorit fie și să putem critica, dar să avem, pe cine. Scufundată într-o mare de indiferență națională, după ce naufragiase într-un ocean de mediocritate, ”naționala” de fotbal a României își revendică din nou dreptul de ne reprezenta ca nație. Suntem la Euro, suntem în Franța, ba mai și jucăm deschiderea chiar cu Franța. Până una alta, să ne bucurăm! Citeste mai mult …
Caută-mă!