În principiu, atunci când un mariaj se frânge, ar trebui să existe tristețe. Altfel, tot ceea ce s-a consumat înainte se presupune că a fost doar o conjunctură sau un interes. Cristiano Ronaldo a pus vineri capăt relației sale cu Juventus, iar ”Bătrâna Doamnă” arunca spre opinia publică senzația că nu e deloc tristă, dimpotrivă, e eliberată de probleme. Asta era vineri, fiindcă sâmbătă torinezii au început să experimenteze măcar un sentiment de preocupare. Pe la noi se zice: ”rău cu rău, dar mai rău fără rău”.

Cristiano Ronaldo a plecat spre Manchester, dar a luat cu el în bagaje și golurile pe care le dădea. Goluri cu adversari facili, ziceau malițioșii, dar goluri cu care Juve câștiga meciuri precum cel cu Empoli. Pe care, fără Cristiano, l-a pierdut, iar bucuria revenirii fanilor pe stadion a fost repede înlocuită de fluierături. La adresa jucătorilor, dar poate și la adresa conducerii, care n-a fost în stare să-i asigure lui Ronaldo o continuitate pe banca tehnică, dar mai ales să-l înconjoare de valori cu care era el obișnuit la Real. De genul Benzema, Kroos și Modric, Marcelo (cel de-atunci, nu cel de-acum) chiar și Ramos. Ce colegi de calibrul celor de mai sus a avut Cristiano la Juve?

Juventus a pierdut cu Empoli, are un punct din două meciuri, dar poate că situația se va rezolva, poate că odată tristețea depășită va reveni zâmbetul, căci cealaltă variantă, nedorită, e depresia. Max Allegri începe să deseneze un 4-4-2 mai ușor de recunoscut și de interpretat, dar presiunea pe umerii lui începe să crească. Iar acum nu mai în mânecă are acel as care intimida adversarii prin simpla lui prezență.

PREMIANTUL JORGE MENDES

Premiantul week-end-ului este însă Jorge Mendes. Puternicul impresar a ajuns joi la Torino și a făcut cumva ca vineri dimineață toată lumea să știe că Ronaldo va merge la City. Dacă City doar a intrat în jocul lui Mendes, pentru a-i face un serviciu, sau Guardiola chiar l-a vrut pe Cristiano încă nu e foarte clar. Ce-i clar însă e că toate valurile create au ajuns la rivalii de la United, care s-au mobilizat exemplar și au ”repatriat” idolul pierdut în 2009. Cam asta înseamnă să ai influență, cam asta înseamnă să știi să te folosești de presă, s-o manipulezi în interesul tău și al clientului. Poate că lui Cristiano i-ar fi fost mai simplu la City, căci stilul lui Pep i-ar fi creat ocazii numai bune pentru a fi transformate în gol, decât îi va fi la United, care joacă un pic altfel, însă imaginea portughezului, ce jurase iubire eternă lui United, ar fi avut de suferit. Acum toată lumea e mulțumită.

CHELSEA E CA O STÂNCĂ!

S-a jucat sâmbătă un Liverpool-Chelsea așteptat cu mult interes. Din păcate cartonașul roșu din finalul primei reprize a stricat în mare parte show-ul, însă anumite lucruri tot s-au sesizat. În primul rând că Chelsea e o forță ce n-a câștigat degeaba Champions League. Știe când și cum să sufere, când și cum să lovească, își domină mental adversarii cu această liniște afișată în momente grele. Iar acum îl are și pe Lukaku.

Liverpool l-a regăsit pe Van Dijk, iar asta e o garanție imensă. Jurgen Klopp și-a schimbat look-ul, deși parcă-i venea mai bine cel de dinainte, însă Liverpool a arătat același stil din sezonul trecut. Nu joacă rău niciodată, dar dacă mingea nu intra-n poartă totul e degeaba. Am mai spus-o, sezonul ăsta e Premier League e atât de tare, și mai tare odată cu revenirea lui Cristiano, încât orice semn de slăbiciune atârnă greu. Mai mult ca niciodată vedetele fiecărei echipe trebuie să-și justifice renumele și salariul.

P.S.

Dacă încercați să înțelegeți toată această gălăgie creată în jurul lui Mbappe, care la vară poate fi luat gratis, căutați toată afacerile pe care Florentino Perez le face cu statul Qatar, toate proiectele pe care derulează acolo. Multe dintre operațiunile sale fotbalistice au legătură cu bussiness-ul său, din China până în Columbia, din San Sebastian până în SUA. Vom mai avea timp poate să dezbatem subiectul ăsta.