O să mă refer în cele ce urmează la meciurile disputate luni la Euro. Și s-ar putea deci să fie un text ceva mai lung. Pentru că a fost o zi încărcată. A jucat și Spania, una dintre favorite, a jucat și Belgia, o altă selecționată pe care mulți, inclusiv eu, o vedeau (eu o văd în continuare) capabilă să lupte pentru trofeu. A jucat Italia, ceea ce nu e puțin lucru, căci Italia, chit că generația ”azzurra” de azi e ceva mai jos decât cea care câștiga, fix acum 10 ani titlul mondial, rămâne Italia. Și a mai jucat și Zlatan Ibrahimovic, una dintre atracțiile indiscutabile ale acestui European. În continuare, câte ceva din fiecare. Citeste mai mult …
Când începi un turneu final în calitate de campioană mondială, toată lumea are cele mai mari așteptări de la tine. Campioana Mondială este, din oficiu, favorita numărul unu a unui Campionat European ulterior. S-a întâmplat cu Franța în 2000, s-a întâmplat cu Italia în 2008, s-a întâmplat cu Spania în 2012, se întâmplă cu Germania acum. Franța și Spania au reușit să confirme, Italia a căzut în ”sferturi” la Europeanul austro-elvețian, e rândul nemților să fie în centrul atenției. În plus, dincolo de statutul de favorită, orice campioană mondială e privită cu un pic mai multă atenție, e analizată mai în detaliu.
Citeste mai mult …
Tocmai ce am revăzut meciul Franța-România. E avantajul pe care ți-l oferă tehnologia de azi. Practic l-am văzut, căci e un fel de a spune l-am revăzut. Pe stadion e altceva. Tensiunea e mare, inima-ți bate cu putere, ai un nod în gât la fiecare centrare, la fiecare pasă greșită, la fiecare dribling al adversarului. Acum, știind și rezultatul, am privit totul cu alți ochi. Citeste mai mult …
Așteptarea a luat sfârșit. Pregătirile s-au încheiat, ultimele detalii au fost deja reglate. De azi începe Europeanul. Care e și al nostru, căci după mult timp suntem și noi părtași la festivalul fotbalistic al continentului. Un festival cu mai multe voci decât de obicei, cu mai multe meciuri decât de obicei, cu mai multe prezențe inedite decât de obicei, dar un festival la care, indiferent de situație și de finalitate, trebuie să ne bucurăm că suntem prezenți. Prea multe veri de genul ăsta am fost implicați în turnee finale de dat cu părerea, prea multe veri de genul ăsta le-am petrecut privind la alții și gândindu-ne cum ne-ar fi stat nouă acolo, în prea multe veri de genul ăsta ne-am dorit fie și să putem critica, dar să avem, pe cine. Scufundată într-o mare de indiferență națională, după ce naufragiase într-un ocean de mediocritate, ”naționala” de fotbal a României își revendică din nou dreptul de ne reprezenta ca nație. Suntem la Euro, suntem în Franța, ba mai și jucăm deschiderea chiar cu Franța. Până una alta, să ne bucurăm! Citeste mai mult …
”Paris is always a good idea”. Cel puțin așa se spune, nu? Poate că-n timpuri normale, însă, din păcate, nu traversăm astfel de timpuri. Vremurile sunt complicate, iar nesiguranța, chiar dacă nu e vizibilă, palpabilă, e totuși sădită într-un colț al minții noastre. Amintindu-ți ce-a fost, știind că totul s-ar putea repeta, eventual chiar la o scară mai mare, n-ai cum să nu te gândești la existența unei amenințări. Și imediat să-ți treacă prin minte că, poate, Parisul n-a fost cea mai bună idee. Citeste mai mult …
Ceea ce în primele zile ale anului părea o utopie s-a întâmplat în cele din urmă. Real Madrid a câștigat Champions League, și-a mai adăugat un trofeu ”urecheat” în vitrina ce începe să devină neîncăpătoare de la ”Santiago Bernabeu”, dar a sporit și mai mult legătura aproape mistică existentă între clubul ”blanco” și competiția supremă a cluburilor. Până una alta, dincolo de analize și de păreri, subiective ori nu, realitatea e una singură: Real Madrid e din nou regina Europei. Citeste mai mult …
Caută-mă!