NU MI-E TEAMĂ DE TURCI. MI-E TEAMĂ DE NOI

NU MI-E TEAMĂ DE TURCI. MI-E TEAMĂ DE NOI

Mi-e teamă de turci. Nu de turci în general, ci, în particular, de turcii pe care-i vom vedea pe Arena Națională. Pe gazonul Arenei naționale, mai bine zis, gazonul care tinde să devină, la fel ca-n cazul kilometrilor de autostrada construiți, cel mai scump din lume. Nu peste mulți ani, cu banii cheltuiți pe schimbarea gazonului simt că s-ar mai fi putut face un stadion, unul mai mic, de genul celui de la Ploiești.

Revin la turci. De fapt, dacă stau să mă gîndesc, nu mi-e așa teamă de turci cît mi-e teamă de noi. Mi-e teamă de felul nostru de-a fi. Mi-e teamă de neștiința noastră de a gestiona momentele de euforie. Iar acum, e un asemenea moment. După victoria cu Ungaria, lumea așteaptă de la ”naționala” noastră să redevină brusc cea din anii 90, cînd un meci cu Turcia nu ne-ar fi stresat prea tare. Lumea însă uită că asta nu se mai poate. ”Naționala” e cea de azi, așa cum e ea, cu selecționerul pe care-l avem, cu cel mai important jucător încă fără echipă, cu un altul ce abia și-a găsit loc, cu un contingent stelist ce abia așteaptă să-și înceapă aventura în Champions League și cu un public care, atunci cînd nu joacă Steaua sau adversarul nu e văzut ca un inamic secular, nu se mai năpustește spre casele de bilete.

Mi-e teamă de obiceiul nostru de a merge la egalul care ne e suficient. De incapacitatea noastră de a lega două momente bune în decurs de cîteva zile. Mi-e teamă să nu pățim așa cum am pățit de atîtea ori, să ne trezim că ne ducem la fund în apropierea malului după ce am făcut eforturi să ne menținem la suprafață.

Mi-e teamă de tot ce înseamnă tradiția acestui colț de lume. Tradiția de fi mereu aproape și în același timp mereu departe. Tradiția de a atinge gloria cu un deget și a o scăpa printre celelalte. Tradiția de a sărbători o finală de Cupa Davis pierdută ca și cum ar fi cîștigată. Tradiția de a uita de o finală a Cupei Campionilor cîștigată, ca și cum ar fi una pierdută. Tradiția de a fi cu un pas și jumătate într-o semifinală de campionat mondial și a pierde poate cea mai mare oportunitate din istorie. Tradiția de nu putea reface niciodată un handicap. Tradiția de a lua totul la mișto atunci cînd nu e cazul și de a discuta serios atunci cînd e momentul zîmbetelor. Tradiția de fi împotrivă, fără să știm de ce. Tradiția de a solicita azi o eutanasiere și a cere apoi renunțarea la ea. Tradiția de a nu avea nici o răspundere.

Mi-e teamă și de Turcia. Care nu e Ungaria. Care-l are pe Fatih Terim pus selecționer în cel mai prost moment pentru noi. Terim e o instituție în Turcia, e un mit, e ceva cenoi nu vom putea avea, pentru că noi știm să rîdem de Hagi, să facem mișto de Lucescu, în general să caricaturizăm ceea ce am avut sau avem mai bun. Mi-e teamă că nu vom mai putea da gol în minutul 2. Și mi-e teamă că lumea crede că sîntem ceea ce nu sîntem în fotbal.

Dar poate că azi va fi altceva. Poate că spiritul acelor oameni care nu vor să renunțe, spiritul acelor oameni care nu vor să se simtă mereu inferiori, spiritul acelor oameni care își cunosc valoarea, spiritul acelor oameni care au primit o educație și o dau mai departe, spiritul acelor oameni care au muncit și vor munci corect, pentru că asta știu să facă se va regăsi în cei 11 sau 14 ”tricolori”. Care vor fi ei, asta chiar n-are importanță. Sînt mulți din aceștia în România, foarte mulți, dar n-au curajul să scoată capul și să ridice vocea, pentru că știu că o fac degeaba.

Părerea mea despre Pițurcă o știți deja. Sper să fie inspirat și la jocul din seara asta. Dacă-l vede ca un joc de cărți și-i iese, cu atît mai bine. România e țara tuturor posibilităților.

UCIGAȘII DE ADJECTIVE DIN TENIS

UCIGAȘII DE ADJECTIVE DIN TENIS

Sînt, cum s-ar spune, un om de fotbal. Despre fotbal am scris și voi scrie și în continuare, fotbal am comentat și voi comenta în continuare. Mă uit la fotbal de cele mai multe ori din interes profesional, rar am văzut în ultimii 15 ani un meci important pe care să-l savurez ca un telespectator obișnuit. Am făcut-o în schimb la tenis, la aceste două finale din week-end, care m-au ținut în fața televizorului de la început pînă la final. Ca un film al cărui final îl așteptam, să văd dacă voi fi surprins cumva sau estimările mele se vor dovedi corecte. Nu sînt comentator de tenis și nici nu cred că voi deveni. Mai joc tenis din cînd în cînd, la nivel mediu spre mediocru, așa că nu mă hazardez în analize. Am observat însă un lucru, pe care-l mai observasem de-a lungul timpului atunci cînd aveam parte de astfel de dueluri. Nadal vs Federer, Nadal vs Djokovici, Federer vs Djokovici și lista poate continua.

Trăim într-o societate în care opiniile se întrepătrund cu informaţiile, graţie multitudinii de reţele de socializare apărute, ajungîndu-se la imposibilitatea de a face diferenţa între unde se termină informaţia şi unde începe opinia. Şi asta pentru că opiniile nu costă bani şi, în plus, sînt ale noastre. Și, evident, credem că sînt cele mai bune. Fără să avem un punct de vedere obiectiv, o bază de plecare, pur și simplu sînt mai bune doar pentru că sînt ale noastre.

Prezent zilnic în viaţa noastră, acaparîndu-ne timpul liber, dar şi energia cîteodată, fotbalul a început să ne influenţeze stările de spirit, felul în care reacţionăm la anumite evenimente. Vorbim de un sport căruia i s-a adăugat în ultima vreme statutul de religie, deşi mult mai corect ar fi să vorbim despre statutul de isterie colectivă, care, avînd ca scuză o minge, ne scoate în evidenţă cele mai oculte reacţii. Fiecare avem simpatiile noastre. Faţă de ceva sau de cineva. La fotbal, ele sînt limpezi. Ţinem cu unii, deci nu putem ţine cu ceilalţi. Unii sînt ai noştri, ceilalţi ne sînt inamici. Cu consecinţele de rigoare ce decurg de aici. De genul violenţelor verbale, al derapajului în opinii. Cîteodată și al derapajului fizic, din păcate.

BILETE DE INTRARE LA TOATE TURNEELE IMPORTANTE DE TENIS GĂSIȚI AICI

Se poate vorbi de aşa ceva la tenis? Putem privi tenisul ca pe un film, ca pe o piesă de teatru, ca pe un mod de relaxare, fără patima cu care ne-a obişnuit fotbalul? Trebuie neapărat să ţinem cu cineva? Mai ales la o finală să zicem neutră, între doi sportivi care nu ne reprezintă ţara? Hai să zicem că la finala feminină trebuia să ținem cu Simona Halep, era pe undeva normal. Şi dacă, să zicem, ţinem cu cineva, trebuie să ducem asta la extrem? Adică e musai ca adversarul acestuia să ne devină atît de antipatic încît să-l transformăm într-un potenţial duşman? Dacă ne place de Nadal, de ce trebuie ca Djokovici să fie, pentru cîteva ore, un antipatic, un nesuferit. Dacă dimpotrivă, îl simpatizăm pe Nole, de ce trebuie să-l măscărim în toate felurile pe Nadal. Sau pe Șarapova. N-avem fotbalul pentru asta, de ce trebuie să invadăm şi tenisul?

Ca şi fotbalul, tenisul e tot un sport. Totuşi, parcă e un altfel de sport! Guvernat mai mult de minte decît de corp. A descifra tenisul e cam la fel cu a descifra o femeie. Toţi credem că sîntem în stare s-o facem, pînă cînd ne izbim de cruda realitate. Ca şi o femeie, tenisul e un puzzle complex, plin de variabile şi detalii care ne scapă de multe ori. Detalii care fac diferenţa, detalii care sînt mai importante decît contextul general. Dar, mai important, tenisul nu e fotbal. Fotbalul e un joc colectiv, sînt 11 oameni, care se completează, se ajută. La tenis eşti singur, cu racheta ta, cu gîndurile tale, cu concentrarea ta, cu fileul din faţa ta. Dar şi cu cel de dincolo de el, mai degrabă partener decît adversar, mai degrabă prieten decît duşman.

BILETE DE INTRARE LA TOATE TURNEELE IMPORTANTE DE TENIS GĂSIȚI AICI

Duelurile dintre Nadal şi Djokovici sînt un fel de Messi contra Cristiano Ronaldo din ultimii ani. Sînt un fel, pentru că nu sînt la fel. Pentru că tenisul nu e fotbal. Pentru că Nadal nu vede în Djokovici un duşman, ci un rival și nu-i va trece nici o secundă prin cap să-i ardă una peste picioare, dacă poate, și să-l scoată din joc. Pentru că Djokovici n-ar fi în stare de orice truc pentru a păcăli arbitrul și, implicit, pentru a-l bate pe Nadal. Înlocuiți în fraza de mai sus Nadal cu Șarapova și Djokovici cu Simona Halep, e același lucru. Pentru că orgoliul n-are ce căuta pe un teren de tenis. Pentru că amîndoi sînt la fel de mari campioni. Unul e mai bun azi, celălalt a fost mai bun ieri, poate că va fi şi mîine.

Cînd doi oameni sînt capabili să interpreteze o piesă sublimă timp de cîteva ore nu se poate vorbi de un învins sau de un învingător. Cînd o finală face ca toate superlativele să devină derizorii, n-avem cum să-l privim pe unul cu simpatie, iar pe celălalt cu dispreţ. Unul trebuia să piardă, pentru ca celălalt să cîştige. Nu putem vorbi de doi cîştigători. Dar putem vorbi de doi campioni.

Am spus odată, într-un comentariu la un Clasico, despre Messi că ar fi ”ucigașul de adjective”. Așa mi-a venit atunci. Nadal și Djokovici sînt deja ucigași în serie. Doar că nu trebuie pedepsiți pentru asta. Nici măcar verbal.

ZIARELE DE AZI, 10 SEPTEMBRIE 2013

ZIARELE DE AZI, 10 SEPTEMBRIE 2013

Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.

Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , El Mundo Atletico, Il Romanista, El 9, Fanatik, FotomacKicker ,  Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Daily MailBild, France Football, Super Deporte , Le ParisienLa Derniere Heure,  Ole, Lance, El Grafico, Estadio

Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.

Marca (Madrid)

Marca (Madrid)

AS (Madrid)

AS (Madrid)

El Mundo Deportivo (Barcelona)

El Mundo Deportivo (Barcelona)

Sport (Barcelona)

Sport (Barcelona)

L`Equipe (Franta)

L`Equipe (Franta)

Gazzetta dello Sport (Italia)

Gazzetta dello Sport (Italia)

Corriere dello Sport (Italia)

Corriere dello Sport (Italia)

Tuttosport (Italia)

Tuttosport (Italia)

A Bola (Portugalia)

A Bola (Portugalia)

O Jogo (Portugalia)

O Jogo (Portugalia)

El Mundo Atletico (Madrid)

El Mundo Atletico (Madrid)

Superdeporte (Valencia)

Superdeporte (Valencia)

Estadio Deportivo (Sevilla)

Estadio Deportivo (Sevilla)

Il Romanista (Roma)

Il Romanista (Roma)

Fanatik (Turcia)

Fanatik (Turcia)

Fotomac (Turcia)

Fotomac (Turcia)

Kicker (Germania)

Kicker (Germania)

France Football (Franta)

France Football (Franta)

Daily Mail (Anglia)

Daily Mail (Anglia)

Daily Star (Anglia)

Daily Star (Anglia)

The Sun (Anglia)

The Sun (Anglia)

The Guardian (Anglia)

The Guardian (Anglia)

Bild (Germania)

Bild (Germania)

Corrierre della Sera (Italia)

Corrierre della Sera (Italia)

La Derniere Heure (Belgia)

La Derniere Heure (Belgia)

Le Parisien (Franta)

Le Parisien (Franta)

Ole (Argentina)

Ole (Argentina)

Lance (Brazilia)

Lance (Brazilia)

El Grafico (Chile)

El Grafico (Chile)

Estadio (Mexic)

Estadio (Mexic)

Clarin (Argentina)

Clarin (Argentina)

Folha de Sao Paulo (Brazilia)

Folha de Sao Paulo (Brazilia)

El Pais (Uruguay)

El Pais (Uruguay)

The Whashington Post (SUA)

The Whashington Post (SUA)

Los Angeles Times (SUA)

Los Angeles Times (SUA)

The New York Times (SUA)

The New York Times (SUA)

World Soccer (Anglia)

World Soccer (Anglia)

ZIARELE DE AZI, 5 SEPTEMBRIE 2013

ZIARELE DE AZI, 5 SEPTEMBRIE 2013

Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.

Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , El Mundo Atletico, Il Romanista, El 9, Fanatik, FotomacKicker ,  Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Daily MailBild, France Football, Super Deporte , Le ParisienLa Derniere Heure,  Ole, Lance, El Grafico, Estadio

Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.

Marca (Madrid)

Marca (Madrid)

AS (Madrid)

AS (Madrid)

El Mundo Deportivo (Barcelona)

El Mundo Deportivo (Barcelona)

Sport (Barcelona)

Sport (Barcelona)

L`Equipe (Franta)

L`Equipe (Franta)

Gazzetta dello Sport (Italia)

Gazzetta dello Sport (Italia)

Corriere dello Sport (Italia)

Corriere dello Sport (Italia)

Tuttosport (Italia)

Tuttosport (Italia)

A Bola (Portugalia)

A Bola (Portugalia)

O Jogo (Portugalia)

O Jogo (Portugalia)

El Mundo Atletico (Madrid)

El Mundo Atletico (Madrid)

Superdeporte (Valencia)

Superdeporte (Valencia)

Estadio Deportivo (Sevilla)

Estadio Deportivo (Sevilla)

Il Romanista (Roma)

Il Romanista (Roma)

Fanatik (Turcia)

Fanatik (Turcia)

Fotomac (Turcia)

Fotomac (Turcia)

Kicker (Germania)

Kicker (Germania)

Bild (Germania)

Bild (Germania)

Daily Mail (Anglia)

Daily Mail (Anglia)

Daily Star (Anglia)

Daily Star (Anglia)

The Sun (Anglia)

The Sun (Anglia)

The Guardian (Anglia)

The Guardian (Anglia)

The Times (Anglia)

The Times (Anglia)

Corrierre della Sera (Italia)

Corrierre della Sera (Italia)

La Derniere Heure (Belgia)

La Derniere Heure (Belgia)

Le Parisien (Franta)

Le Parisien (Franta)

Ole (Argentina)

Ole (Argentina)

Lance (Brazilia)

Lance (Brazilia)

El Grafico (Chile)

El Grafico (Chile)

Estadio (Mexic)

Estadio (Mexic)

Clarin (Argentina)

Clarin (Argentina)

Folha de Sao Paulo (Brazilia)

Folha de Sao Paulo (Brazilia)

El Pais (Uruguay)

El Pais (Uruguay)

The Whashington Post (SUA)

The Whashington Post (SUA)

Los Angeles Times (SUA)

Los Angeles Times (SUA)

The New York Times (SUA)

The New York Times (SUA)

KAKA ȘI ILUZIILE MILANULUI

KAKA ȘI ILUZIILE MILANULUI

S-a tot vorbit zilele astea de transferul lui Gareth Bale. Transfer care, fiind realizat în ultima zi de mercato, și-a primit doza de protagonism dorită de Florentino Perez. Apoi, s-a vorbit despre plecarea lui Ozil. Pe care, vezi revista presei de azi, foarte mulți suporteri madrileni nu o înțeleg și nu o aprobă. Ar mai fi un nume important legat de Real Madrid despre care n-am discutat: Kaka. Se întoarce la Milan, dar nu cred că se poate întoarce în timp.


Exact așa se numea un articol scris pe acest blog în ianuarie, ”Kaka și întoarcerea în timp”. Atunci, revenirea starului brazilian la Milan nu s-a mai produs, din motive ce țin de lipsa lichidităților la clubul milanez și de lipsa de dorință a lui Kaka de a-și reduce din salariul uriaș cu care era recompensat la Real Madrid. O recompensă, aici cred că sîntem de acord, departe de ceea ce a arătat el pe teren.

Reiau niște date din acel articol. Sînt importante în context și nu cred că le veți găsi pe undeva în presa de la noi.

Kaka a ajuns la Real Madrid în vara lui 2009, alături de Cristiano Ronaldo și Benzema, pentru o sumă uriașă, în jur de 70 de milioane, sau chiar peste dacă socotim și comisioanele, care nu apar niciodată în comunicate. Venea după un sezon mai degrabă plat, cu  multe goluri marcate din penalty și cu senzația, de ambele părți, Kaka și Milan, că refuzul de a merge la City fusese o greșeală. Dacă ne amintim bine episodul, Milan i-ar fi dat drumul, el a fost cel care s-a opus, utilizînd latura emoțională, manevrînd astfel marea masă de tifosi în folosul său. De data asta ambele părți au fost de acord. Plecarea era cea mai bună soluție. Pentru Milan erau prea mulți bani ca să refuze, pentru el de asemenea, plus că mergea la Real Madrid, un nume ce greu se poate refuza. O nouă provocare, pe principiul schimbi locul schimbi norocul, o nouă șansă poate de a cîștiga Balonul de Aur. Salariu de 10,2 milioane de euro net pe sezon, contract pe 6 ani, ca și Cristiano Ronaldo, dintr-un motiv simplu, amortizarea. Amortizarea unei astfel de investiții, sumă de transfer + salariu brut + comisioane se face mai ușor în contabilitate într-un număr mai mare de ani.

Un calcul simplu al acestei amortizări ne duce spre ideea că operațiunea Kaka se poate trece destul de ușor la categoria eșecurilor. Nu-i nici o dramă, nu există club pe lumea asta care să nu fi avut astfel de experimente nefaste. Florentino Perez încearcă să spună că, de fapt, transferul s-a amortizat prin vînzarea de tricouri în Asia, dar nu-l crede nimeni, pentru că nici măcar asiaticii, în pasiunea lor uneori extremă pentru un fotbalist, n-ar fi investit încontinuu cumpărînd la nesfîrșit tricourile unei rezerve de lux.

Drama lui Kaka asta e, de fapt. La Real Madrid n-a fost altceva decît o rezervă de lux. Am scris cînd am comentat aici transferul lui Bale că, pentru prima dată, Florentino Perez a investit foarte mulți bani într-un fotbalist de viitor, nu în trecutul unui fotbalist, așa cum s-a întîmplat cu Kaka.

Am tot auzit oameni care căutau să arunce vina pe Jose Mourinho pentru decăderea lui Kaka. Mi se pare complet greșit să spui că brazilianul n-a avut parte de oportunități. Pentru că a avut și nu puține. Niciodată însă n-a dat senzația că se poate conta pe el. Nu punem în calcul meciurile obișnuite de campionat, căci un jucător de aproape 70 de milioane de euro nu e adus să dea goluri cu Osasuna sau Mallorca, e adus să joace și să cîștige meciurile mari. Cam cum face Cristiano Ronaldo, unicul fotbalist din lotul Madridului care cîștiga mai mult decît Kaka. Mai mult, dar nu cu mult mai mult.

Șansa lui Kaka a fost mereu imaginea sa foarte bună. Care a activat ca o umbrelă la posibilele ploi de critici. Fac iar comparație cu Cristiano. Păi Cristiano a fost criticat serios de foarte multe ori, nu mai vorbesc de Higuain sau de Benzema, pe care publicul de pe ”Bernabeu” i-a fluierat în destule situații. Kaka n-a avut parte de asemenea tratamente. Zîmbetul său natural și sincer, apartenența la grupul brazilienilor religioși au făcut ca lumea să-l trateze cu multă generozitate. Ca pe un frate căruia îi accepți derapajele, fără să iei în calcul că e plătit cu aproape un milion de euro pe lună.

Statistic vorbind, Kaka a jucat 120 de meciuri cu Real și a lipsit în 119. Cam tot pe acolo. A marcat 29 de goluri și a dat 27 de pase decisive. În aceste partide, în care a dat gol sau pasă de gol, Real n-a pierdut. Doar că, așa cum am spus, golurile sau pasele n-au venit aproape niciodată în meciuri de maximă importanță. Nu cred că e cineva capabil să-și amintească un meci fabulos făcut de Kaka la Real. De genul celui cu Manchester United, din aprilie 2007, pe cînd era la Milan și era cel mai bun din lume.

 

BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE REALULUI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

Să ne uităm un pic și spre viitor. Într-un editorial interesant, directorul Gazzettei dello Sport  îi sfătuia pe fanii Milanului să uite cît mai repede posibil imaginea acelui Kaka din 2007. Sau din anii de dinainte. Pe românește, ca să-l parafrazăm pe Emerich Jenei, să nu-și facă iluzii ca să nu aibă deziluzii. Și are dreptate. Kaka nu mai e același, de fapt, nimeni nu mai e același din 2007. În unele cazuri, Messi și Cristiano, de exemplu, sînt mult mai buni, dar cei doi pe vremea cînd Kaka era cel mai bun din lume abia începeau urcușul. Peste Kaka au trecut și anii, dar și-a pierdut, se zice, și reflexele de a se antrena la cel mai înalt nivel.

Milan a scăpat de o grijă. Realul îi va plăti salariul pe actualul sezon în întregime. Asta pentru că încă beneficiază de Legea Beckham, înlocuită între timp, dar în vigoare în cazul contractelor deja începute. Ar fi ultimul sezon în care impozitul său va fi de 24 la sută. Apoi ar trebui să vină rîndul Milanului să-l plătească și, se spune, Kaka ar fi acceptat sa-și reducă salariul cu mai mult de jumătate. Un gest normal, căci și așa a adunat în acești an 50 de milioane de euro, contabilizînd aici și sezonul care a început.

Rămîne de văzut unde va juca. Normal ar fi să acopere poziția lui Boateng. A cărui plecare la Schalke, în paranteză fie spus, pe mine m-a surprins. Seamănă, păstrînd proporțile, cu cea a lui Ozil de la Real la Arsenal. Chit că joacă Liga Campionilor și cu Schalke, căci îl vom vedea cu Steaua deși s-au găsit destui deștepți să mă contrazică, nu mi se pare logic nici să lase Milan pentru Schlke, dar nu mi se pare logic, după prestațiile sale, nici că Milan i-a dat drumul să plece.

Așa ar fi normal. Numai că acea poziție implică și un efort defensiv considerabil, ceea ce Kaka n-a fost obișnuit să facă niciodată. Sînt păreri care-l vad în poziția lui Pirlo de dinainte de plecarea la Juve, pe ideea că Milan nu are un ”regista” de talia lui Pirlo. Nici măcar în Montolivo. Mai sînt unii care-l văd direct în linia de atac, dar parcă tot prima variantă, cea cu zona lui Boateng, mi se pare mai plauzibilă.

Cu aducerea lui Kaka, Milan nu și-a rezolvat problemele. La fel cum nici Arsenal n-a făcut-o prin aducerea lui Ozil. Milan însă a cîștigat un pic de timp din partea fanilor, căci la nivel afectiv Kaka rămîne un idol, iar iluziile sînt maxime. Din păcate, Milan a adus un idol deși ar fi avut nevoie de un fotbalist. Dar e posibil ca pe valul de iluzii creat în jurul lui, talentul să reapară, iar Kaka să se apropie de acel jucător decisiv care era. Fotbalul l-ar primi cu brațele deschise, căci după 4 ani de letargie, Kaka i-ar cam fi dator.

BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE MILANULUI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

ZIARELE DE AZI, 4 SEPTEMBRIE 2013

ZIARELE DE AZI, 4 SEPTEMBRIE 2013

Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.

Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , El Mundo Atletico, Il Romanista, El 9, Fanatik, FotomacKicker ,  Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Daily MailBild, France Football, Super Deporte , Le ParisienLa Derniere Heure,  Ole, Lance, El Grafico, Estadio

Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.

Marca (Madrid)

Marca (Madrid)

AS (Madrid)

AS (Madrid)

El Mundo Deportivo (Barcelona)

El Mundo Deportivo (Barcelona)

Sport (Barcelona)

Sport (Barcelona)

L`Equipe (Franta)

L`Equipe (Franta)

Gazzetta dello Sport (Italia)

Gazzetta dello Sport (Italia)

Corriere dello Sport (Italia)

Corriere dello Sport (Italia)

Tuttosport (Italia)

Tuttosport (Italia)

A Bola (Portugalia)

A Bola (Portugalia)

O Jogo (Portugalia)

O Jogo (Portugalia)

El Mundo Atletico (Madrid)

El Mundo Atletico (Madrid)

Superdeporte (Valencia)

Superdeporte (Valencia)

Estadio Deportivo (Sevilla)

Estadio Deportivo (Sevilla)

Il Romanista (Roma)

Il Romanista (Roma)

Fanatik (Turcia)

Fanatik (Turcia)

Fotomac (Turcia)

Fotomac (Turcia)

Kicker (Germania)

Kicker (Germania)

France Football (Franta)

France Football (Franta)

Daily Mail (Anglia)

Daily Mail (Anglia)

Daily Star (Anglia)

Daily Star (Anglia)

Daily Express (Anglia)

Daily Express (Anglia)

The Guardian (Anglia)

The Guardian (Anglia)

Bild (Germania)

Bild (Germania)

Corrierre della Sera (Italia)

Corrierre della Sera (Italia)

La Derniere Heure (Belgia)

La Derniere Heure (Belgia)

Le Parisien (Franta)

Le Parisien (Franta)

Ole (Argentina)

Ole (Argentina)

Lance (Brazilia)

Lance (Brazilia)

El Grafico (Chile)

El Grafico (Chile)

Estadio (Mexic)

Estadio (Mexic)

Clarin (Argentina)

Clarin (Argentina)

Folha de Sao Paulo (Brazilia)

Folha de Sao Paulo (Brazilia)

El Pais (Uruguay)

El Pais (Uruguay)

The Whashington Post (SUA)

The Whashington Post (SUA)

Los Angeles Times (SUA)

Los Angeles Times (SUA)

The New York Times (SUA)

The New York Times (SUA)

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă