E foarte frumos Crăciunul la Paris. Mai bine zis, zilele de dinainte, căci marea sărbătoare, în sine, ar trebui petrecută în mijlocul familiei. Se aprind și mai multe lumini în ”Orașul luminilor”, totul e strălucitor, mult ”glamour”, așa cum ar merita să fie întotdeauna acest oraș splendid, din ce în ce mai greu de guvernat (și de vizitat) astăzi. Dar în aceste zile, da, totul e ”magnifique”. Iar unii dintre parizieni primesc chiar daruri. Cu anticipație. Citeste mai mult …
”For the good of the game”. Așa suna un slogan al celor de la FIFA, acum mai bine de 10 ani. Între timp l-au lăsat baltă, că oricum nu mai credea nimeni în el după ce s-a dovedit că binele fotbalului pe care-l tot scoteau la înaintarea s-a dovedit un mare fâs, binele căutat fiind, în realitate, al lor, al celor de la forul ce tutelează și, în teorie, ar trebui să împartă dreptatea peste sportul rege. Dar nu despre FIFA mi-am propus să scriu azi, ci despre Premier League, pornind de la sloganul de mai sus și după super-duelul dintre City și Liverpool de sâmbătă. Citeste mai mult …
Am tot auzit de-a lungul anilor că fotbalul nu e doar o chestiune de viață și de moarte, e mai mult decât atât. Spusă de o legendă precum Bill Shankly, chiar scoasă oarecum din contextul inițial, ideea poate părea în regulă, în special din punct de vedere motivațional. Până la un punct. Acel punct în care viața și moartea își dau întâlnire, dar nu pe un teren de sport, ci pe parcursul existenței unei persoane. O persoană care, dragă cititorule, poți fi chiar tu. Abia atunci realizezi că oricât de mare e impactul pe care-l are asupra omenirii, fotbalul e doar un sport. Și-așa trebuie să și rămână. Pentru că viața e mult prea importantă și, aici vine deosebirea esențială față de sport, eșecul e ireversibil.
Fac parte din categoria oamenilor optimiști. Cel puțin așa cred, nu știu dacă și alții au percepția asta față de mine. Chestie de zodie, mereu caut să descopăr și să extrag elemente pozitive din orice situație. Chiar și-așa, n-am fost peste măsură de optimist înainte de preliminariile astea. Veneam totuși după dezastrul din Liga Națiunilor, deci aveam motive pentru care pesimismul să câștige lupta pentru guvernare în interiorul meu. Și uite că am greșit. Eu și alții ca mine. Din nou fotbalul mi-a dat (ne-a dat) o mică palmă peste față și ne-a reamintit că atunci când credem că știm foarte multe despre el, de fapt nu știm nimic. Citeste mai mult …
O să încep direct. Cu o temă pe care am auzit-o repetată obsedant și deranjant în orele astea de după obținerea calificării. Da, am avut noroc! Și punct. Noroc cu carul. Nu la meciul de sâmbătă, în general în campania asta de calificare. Sincer, dacă prin cine știe ce exercițiu SF cineva de la UEFA mă punea pe mine să fac o grupă pentru România și să încropesc apoi un scenariu de desfășurare a ei, sincer deci m-aș fi jenat să aleg așa ceva. Să aleg aceste adversare și, ulterior, ceea ce s-a întâmplat cu aceste adversare. Din 5 rivale două au fost în război și n-au putut juca meciul cu noi pe terenul lor, o a treia nu e prea departe de război, iar cea mai bună dintre toate, care nu e niciodată în război, traversează cea mai proastă perioadă din ultimii ani. Mai rămâne una, singura pe care am bătut-o în două manșe, de care ne temeam, căci, nu-i așa, nu mai există echipe mici. Citeste mai mult …
Salah-Firmino-Mane. O tripletă ofensivă de excepție, trei jucători formidabili care, la un moment dat, formau o teribilă linie de atac, o amenințare și o intimidare pentru orice defensivă adversă. Părea un grup perfect, care se înțelegea atât de bine pe teren încât senzația tuturor era că amiciția e trainică și în afara terenurilor. Parcă-i și vedeai ieșind cu toții la masă, mergând la picnic-uri în timpul liber, copiii eventual la aceeași școală, poate și-n aceeași bancă, soțiile împreună la shopping și tot așa. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!