Articolul precedent
Articolul urmator

HASTA SIEMPRE COMANDANTE!

HASTA SIEMPRE COMANDANTE!

Rîndurile ce urmează se vor un omagiu pentru una dintre cele mai frumoase figuri ce au populat fotbalul în ultimii 20 de ani. E vorba de Raul. Raul Gonzales Blanco. Sau RAUL GONZALES-GRANDE, cum am văzut undeva în presa spaniolă. Mereu luptător împotriva destinului, mereu în căutarea autodepăşirii, Raul a căutat mai mereu imposibilul. Cîteodată imposibilul a devenit posibil în ceea ce-l privește.



”Merită un stadion plin de recunoștință”. E mesajul ce mi-a rămas în cap la momentul retragerii lui Hagi. Pe undeva, l-aș compara pe Hagi cu Raul, ceea ce a făcut Hagi pentru fotbalul românesc, pe care l-a ținut în spate ani buni, asemînîndu-se cu cea ce a făcut Raul pentru Real Madrid. Hagi nu merită în nici un caz ironiile care îi sînt adresate azi, multe din partea unor ziariști ale căror unice realizări, comparativ cu Hagi, sînt doar niște atacuri de panică, la fel cum Raul nu merita felul în care s-a despărțit, sau a fost despărțit, de marea iubire a vieții sale, Real Madrid.

Am tot fost întrebat în legătură cu simpatiile mele fotbalistice. Am spus la un moment dat despre Pirlo. Despre Ronaldinho, pe care aproape că l-am idolatrizat. Despre Ronaldo cel brazilian, ”Ronaldo Întîiul”, pe care l-am văzut pe viu debutînd la Barcelona, în 1996, într-o Supercupă a Spaniei jucată cu Atletico, pe ”Montjuic”, și al cărui viitor strălucit l-am intuit și l-am pronosticat celor apropiați. Am spus Ronaldo cel brazilian pentru că nu mi se pare corect față de Cristiano Ronaldo, pe care l-am cunoscut de asemenea, pe cînd era mai mic și juca la Sporting cu Marius Niculae, să se vorbească despre ”Adevăratul Ronaldo” și o așa zisă copie. Cristiano n-are nici o vină că e mai tînăr decît Ronaldo brazilianul, iar a încerca să-i compari pe cei doi mi se pare un demers de prost gust, căci n-au nici o legătură unul cu altul. Mi-a mai plăcut și Beckham, pe care l-am considerat primul fotbalist universal și la care am admirat mereu știința de a se comporta în societate.

Și, da, mi-a plăcut foarte mult Raul. Despre toți cei de mai sus am scris pe acest blog și nu o dată. Despre unii cu siguranță că o voi mai face, despre alții poate că nu. Despre Raul n-am scris niciodată. Și mi se pare nedrept să nu se regăsească printre tags-urile mele. Iată că o fac acum, poate prea tîrziu, poate la fel de tîrziu ca și festivitățile pe care i le-a dedicat Realul, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată.


Vine un moment în viaţă cînd trebui să ştii să spui stop. Cei care ştiu cînd să se oprească sînt cei a căror imagine va rămîne mereu albă, insesizabil estompată de griul momentelor neplăcute, inevitabile în partea de final a oricărei cariere, atunci cînd anii încep să cîntăreasca mai mult decît calităţile, iar dorinţa nu mai poate ţine locul putinţei. Raul a știut să spună stop, a știut să pună un stop în cariera sa. S-a întămplat atunci cînd a plecat de la Real Madrid.

În acel moment, “RAUL Madrid” s-a desfiinţat. A rămas doar Real Madrid, cel mai mare club al secolului trecut, brandul numărul 1 din fotbalul mondial, dar emblema sa de pînă atunci a plecat. Sau i s-a sugerat să o facă, iar el a acceptat elegant, ca un cavaler ce-a fost în toată cariera sa colosala, în care n-am aflat ce tip de fotomodel ar agrea în patul său, ce maşină şi-a mai luat, ce tatuaj sau freză şi-a mai făcut ori care este marca de chiloţi care i se potriveşte cel mai bine, la ce ceas se uită cînd se trezeşte ori ce gel de păr foloseşte. Raul a făcut bani, şi nu puţini, jucînd, marcînd goluri după goluri, rupîndu-şi picioarele la propriu pentru albul clubului de suflet, punîndu-şi numele şi, pînă la urmă, viaţa la dispoziţia unei entităţi ce înseamnă, în primul rînd, milioane de suporteri pe toată planeta. Iar în plan personal, pe care s-a sfiit mereu să-l afişeze, e un model agreat şi apreciat de toată lumea. O căsnicie fără pată, 5 copii şi nici o legendă deochiată.

Despre Raul se pot spune multe. Fiecare are propria caracterizare, fiecare are propria impresie. Unanimă este însă aprecierea pe care întreaga Spanie a simţit nevoia să o aducă acestui jucător care, într-o perioadă cînd “naţionala” iberică nu era cea mai bună din lume, a fost “El Siete de Espana”, şeptarul care stingea orgoliile şi strîngea speranţele în jurul numelui său.

Despre Raul se pot scrie multe. E de ajuns să priviţi cifrele sale ca sa aveţi imaginea unui fotbalist adevărat. Iar dacă va avea cineva curiozitatea să afle cîte dintre golurile lui Raul au fost decisive ar descoperi adevărata explicaţie a sintagmei “Raul Madrid”. Continuată apoi cu la fel de mare succes la Schalke, unde a ales să-și continue cariera europeană și să se reinventeze. Cu toate astea, Raul n-a fost niciodată Balonul de Aur, deşi a avut 6 nominalizări, n-a fost campion european şi nici mondial, deşi a jucat 102 meciuri pentru Spania. Cîteodată viaţa nu-ţi aduce chiar toate recompensele pe care le meriţi.

A primit-o însă într-o zi călduroasă de vară, la Madrid, pe stadionul vieții sale. Un stadion plin de recunoștință, care l-a regăsit pe Raul așa cum îl știa, așa cum îl iubise, așa cum ar fi vrut să-l iubească la infinit. A fost căpitanul Madridului, iar căpitanul de azi, Iker, i-a oferit banderola. A fost șeptarul de legendă al Madridului, iar șeptarul de azi, Cristiano, i-a oferit tricoul său. A fost regele Madridului, iar Regele Spaniei n-a putut să lipsească de la această gală.

A fost sufletul Madridului, iar madrilenii și-au deschis sufletul și l-au primit acolo, pentru totdeauna.

Hasta siempre, comandante!

Pentru final, vă recomand să pierdeți cîteva zeci de minute și să vizionați filmele de mai jos. Și să-l redescoperiți pe Raul. Așa cum a fost și, poate, așa cum nu va mai exista vreodată un altul.

1377202918_extras_albumes_0

1377214462_extras_albumes_0

1377207520_extras_albumes_0

9 Comentarii
  • Prisacariu C spune:

    Mai bine mai tarziu decat niciodata .
    Ma bucura ca un simpatizant al barcelonei isi rupe din timpul sau sa scrie despre jucatorul emblema al clubului rival .
    Eu am urmarit fenomenul fotbalistic inca de cand am inceput sa stiu sa deschid televizorul iar pe langa echipa din cartier (steaua) ma uitam la tot ce se putea , si odata , imi aduc aminte si acum , amm vazut un jucator care nu era nici rapid , nici nemaintalnit de tehnic nici inalt sau foarte solid ci un jucator slabut si un pic uscativ , care insa alerga dupa orice balon , si reusea, atacant fiind , sa dea goluri pentru echipa dar sa si recupereza mingi considerate pierdute chiar si de catre adversari .
    aceasta determinare in jocul lui mi-a placut si din aceasta cauza nu a mai plecat din inima mea , nici el si nici clubul pe care il reprezenta cu atata mandrie . Ma uitam la tot ce se putea si asteptam clipa cand il puetam vedea sarutandu-si verigheta de bucurie .
    Tin minte de asemenea cat de mult a putut un copil de 14 ani sa isi roage parintii pentru un tricou de-al lui ca si cadou de zi de nastere.
    Oricum Raul a fost si este simbolul lui real si pentru mine e intruchiparea valorilor celui mai mare club din lume .
    Si acum cand ma uit la vreun meci de fotbal, caut in fiecare jucator, in fiecare numar 7 , acea dorinta de a da gol , acea determinare si vointa de a castiga , acea maturiate mentala care te ajuta sa te concentrezi in a realiza ce ti-ai propus si nu in ultimul rand , caut acel model de om exemplar pe teren si in afara terenului acel om care pentru el a juca fotbal e ceva natural si el trebuie sa se comporte natural , fara teatralisme sau imagini construite in birouri.

    Inca mai caut …

  • mihai spune:

    Ca suporter al lui Real Madrid, am ramas cu un gust amar in urma plecarii lui Raul de pe Bernabeu si tot faceam o comparatie intre cum s-a despartit de Real Madrid dupa zeci de ani acolo si cum s-a despartit de Schalke dupa doar 2 ani. Plecarea de la Madrid in 2010 mi s-a parut extrem de fortata, trista si „pe furis”, fara meci de adio, fara o festivitate de premiere, fara absolut nimic. In schimb, plecarea de la Schalke a fost absolut superba, fastuoasa cu zeci de mii de suporteri aclamandu-l, cu festivitate de premiere, iar la toate acestea s-a adaugat si retragerea tricoului cu nr 7(ceea ce mi s-a parut un pik exagerat), in conditiile in care venise in Germania cu doar 2 ani in urma, 2 ani cu performante foarte bune, dar nici pe departe cu performantele realizate la Real Madrid. Cu ocazia meciului acesta, Real Madrid si, mai ales, Perez au mai compensat un pic dar mi se pare cam putin si cam tarziu. Cat despre echipa nationala, i s-a facut o nedreptate imensa, o nedreptate pe care Raul nu o merita mai ales ca a tinut nationala in spate ani de-a randul. Nu stiu care au fost motivele pentru neconvocarea lui, de fapt, le stiu doar pe cele oficiale: faptul ca era a treia solutie dupa torres si villa, dar cred ca a fost mai mult de atat, poate stii tu mai multe.

  • costin spune:

    raul ,del piero, totti,maldini,gerrard->adevarate legende ale fotbalului.poate o sa ne mai fie dat sa vedem jucatori de nivelul lor care sa ramana si la bine si la rau alaturi de echipa,dar astazi,banii controleaza tot,iubirea fata de culori e in plan secund.
    cand se va retrage din fotbalul mare totti ,chiar daca nu sunt fan roma,cred ca imi vor da 2-3 lacrimi,iubirea lui neconditionata mi se pare ceva desprins dintr-un basm.sa joci la o echipa ,care de multe ori sa batut pe la locurile 6-7,si tu sa fii un fuoriclasse incontestabil,cu oferta clara de la real madrid,si sa refuzi banii si notorietatea pe care ti-o poate oferi un club ca real madrid,pentru a ramane la prima si singura iubire,mi se pare ceva formidabil.
    a zis guardiola la un moment dat ceva foarte interesant,nu stiu daca ii apartine sau nu,dar mi se pare ca il caracterizeaza in totalitate pe totti,chiar daca nu si-a schimbat sotia:D
    „sotiile se mai schimba,dar echipa de suflet nu poate fi schimbata niciodata”

  • Liviu spune:

    Nu se putea scrie mai bine.felicitari ANDREI.Chiar a meritat meciul asta RAUL.

  • Dan spune:

    Chiar dac? s-a retras, despre Filippo Inzaghi ai de gând s? scrii un articol?

  • Marian spune:

    doar doua cuvinte: Multumesc Andrei!

  • Mihai Bogdan spune:

    Excelent articol! Multumim, Andrei!

  • nikkalai spune:

    frate comenteaza fakeurile farçei si lasa madrizu

  • Matei spune:

    Si totusi Spania a crescut odata ce Raul nu a mai fost parte din echipa. Pana atunci nu depasea sferturile de finala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
  • Razvan on ETERNUL ȘI FASCINANTUL CRISTIANOCristiano ar fi o a doua variant?. Cred c? psg ar trebui s? se uite exact ca Marseille în 91. [...]
  • nm.bradu on KANE, ”NOUARUL” CU ZECEStiu ca la noi (si, sincer, si pe afara) drepturile animalelor sunt o gluma, iar lumea spune ca "ce, ma, [...]
  • Vlad on MESSI ȘI BALOANELE SALECu tot respectul domnule Niculescu.Daca mâine Leipzig, Augsburg, Freiburg sau Hertha joaca împotriva oric?rei echipe na?ionale din America de Sud [...]
  • Viorel Costiniuc on MESSI ȘI BALOANELE SALEIn mare parte, vinovatii acestei mari minciuni a fotbalului, este presa care il umfla nejustificat pe Messi. Nu exist? o [...]
  • Razvan Anghel on SEARA ÎN CARE NU MESSI A FOST ȘERIFULEu am senza?ia ca pentru aceasta seara multicombinata la surprize ni?te b?ie?i de la bwin s-au bucurat mult. Nu credeam [...]
Twitter
Arhivă