Abia se terminase meciul de pe ”Old Trafford” dintre Manchester United și, în timp ce unii își consumau euforia succesului (parizienii), iar ceilalți încercau să digere amarul eșecului, Neymar dădea interviuri. Și nu s-a limitat la a vorbi doar despre partida recent încheiată, la care fusese în mod clar cel mai bun de pe teren, ci a adus în discuție viitorul. Al lui, dar nu numai. ”Vreau să joc din nou alături de Messi”, a fost fraza care cu siguranță a ridicat la acel moment multe din sprâncenele celor care priveau.

Să ne imaginăm că Neymar a vorbit aflându-se într-o explicabilă stare de euforie după importanta victorie obținută de ai săi ar fi o eroare. Mare de tot. Brazilianul face parte din acea categorie privilegiată de fotbaliști-instituție pentru care dicționarul nu prevede cuvântul întâmplare atunci când vine vorba de ceea ce se petrece departe de gazon. Sunt unii care cred că și evoluțiile din teren au o strategie a lor, dar aici cred că se exagerează un pic, totuși un meci de fotbal are doza lui de hazard (iar Hazard știe asta cel mai bine, apropo) ce face ca orice planificare să aibă șanse destule de eșec. Când zic fotbalist-instituție mă refer la acele superstaruri ale sportului rege care generează atât de multe venituri conexe încât rivalizează cu multinaționale de succes. Iar acești fotbaliști-instituție sunt, astăzi, doar trei: Cristiano Ronaldo, Messi și Neymar. In that order, vorba lui Bale, care ar fi putut intra și el lejer în acest grup select dacă nu i-ar fi plăcut atât de mult golful. Acești trei Fotbaliști (am scris cu F mare pentru că nu cred că se îndoiește cineva de valoarea lor uriașă) au în spate un aparat atât de bine pus la punct, nu doar la capitolul comunicare, să ne înțelegem, încât, ca să revin la ceea ce am spus mai sus, nimic din ceea ce fac și spun nu e întâmplător.

Care să fie deci strategia lui Neymar? La prima vedere ar fi un mesaj lansat către Barcelona. Ziarele de-acolo s-au și inflamat, de altfel, imediat. Către unul dintre candidații la președinția clubului catalan. Vor fi alegeri la Barcelona, probabil pe 24 ianuarie, dacă virusul se dovedește respectuos, iar subiectul Neymar s-ar putea constitui într-o bună propagandă electorală. De genul ”dacă ies eu președinte îl aduc la vară lângă Messi!”. Până acum, doar unul dintre pretendenții la șefia clubului catalan a sugerat o asemenea posibilitate, Rousaud pe numele lui, dar vorbele sale s-au cam scurs nebăgate în seamă, mai întâi fiindcă nu prea e văzut cu șanse reale de a câștiga și mai apoi pentru că a învelit el însuși promisiunea în derizoriu spunând că va schimba numele stadionului ”Camp Nou” în ”Camp Nou – Leo Messi”.

NU CUMVA PARISUL E ȚINTA LUI NEYMAR?

La prima vedere, zic. La a doua vedere s-ar putea însă că săgeata să fie îndreptată în altă parte. Spre Paris, mai exact și de-acolo spre Qatar. Neymar va intra în vara viitoare în ultimul an de contract, ceea ce-i oferă o situație ușor privilegiată la momentul negocierilor de prelungire. ”Ca să semnez prelungirea, îl vreau pe Messi lângă mine”, s-ar putea traduce, mai degrabă, ceea ce a spus Neymar, o sugestie destul de străvezie către un Leonardo strâns un pic cu ușa, căci nu trebuie uitat că și Mbappe intră în ultimul an de contract, iar discuțiile cu el nu par a fi foarte productive. Probabil că Neymar știe asta, probabil că știe că Mbappe nu prea ar mai vrea să stea la Paris, probabil că știe chiar mai multe de la amicul Kylian decât însuși Leonardo, astfel că s-a decis să acționeze. Mai întâi în folosul său, iar mai apoi, dacă o putea să-l ajute și pe prietenul Messi, cu atât mai bine.

Și ca să vezi coincidență, cuvintele lui Neymar vin exact după cele spuse, de la Barcelona de această dată, de președintele interimar al catalanilor (denumirea oficială a funcției sale e ceva mai complicată, dar în esență asta este, un președinte interimar) Tusquets pe numele lui. Care a sărit brusc, prin câteva cuvinte, direct în tabăra celor mai detestați oameni din Catalunya. ”Economic vorbind, era mai bine să-l vindem pe Messi astă-vară”, a zis el, după care pesemne că și-a angajat vreo doi-trei bodyguarzi ca să poate merge în siguranță la supermarket. În spatele acestei afirmații, Tusquets a rostogolit și câteva adevăruri tulburătoare, ce par a fi de undeva de prin București, zona Ștefan cel Mare, nu de lângă Mediterană. Anume că sunt mari dificultăți în a găsi banii de salarii pentru luna ianuarie și că s-au descoperit fisuri grave în structura de rezistență de la ”Camp Nou”. Iar informația că datoriile clubului catalan se apropie acum de 800 de milioane de euro (către bănci, atenție!, nu către stat, trebuie făcută precizarea fiindcă există multă confuzie aici) vine doar ca bomboana de pe coliva unui dezastru lăsat în urmă de, probabil, cel mai slab președinte din istoria Barcelonei.

JOACĂ NEYMAR LA DOUĂ CAPETE?

Se ne întoarcem însă la Neymar, căci el e subiectul. Cine l-a învățat, l-a învățat bine. În momentul de față, brazilianul joacă la două capete. Și nu prea are cum să iasă în pierdere. Iar acum l-a atras și pe Messi în jocul lui, argentinianul fiind și el implicat în diverse negocieri, chiar la mai multe capete, căci n-aș prea marșa pe sugestia venită dinspre Manchester cum că City nu și-l mai dorește. Va veni Messi la Paris, excelent și din punct de vedere sportiv și din punct de vedere al prelungirii contractului, care se va face în condițiile financiare de-acum, adică formidabile. Nu vine Messi la Paris, asta e situația, prelungirea se poate face oricum, dar mai trebuie să pună Parisul ceva la salariu, ca să compenseze tristețea. Rămâne Messi la Barcelona și vine acolo un președinte capabil să convingă băncile să mai acorde împrumuturi pentru un plan pe termen lung, foarte bine, apare și Neymar în ecuație, dacă tot își dorește așa de mult.

Eu unul abia aștept să vină vara. Nu doar ca să scăpăm de virusul ăsta nenorocit, dar și ca să văd cum se va termina povestea asta. Și altele, în plină derulare și ele. Mai ales că până la vară poate să intre în scenă și Cristiano Ronaldo, că doar el mai lipsește de aici. Nu vi se pare că băieții ăștia dau senzația că nu pricep vremurile pe care le trăim?