TORRES, PARIUL LUI SIMEONE

TORRES, PARIUL LUI SIMEONE

Fernando Torres a fost, în vara trecută, unul dintre cele trei pariuri ale mele. Mai exact transferul lui, plecarea lui de la Chelsea. Ma gîndeam că, vorba proverbului, ”schimbi locul, schimbi norocul”, mutarea lui la AC Milan va reprezenta o cotitură în cariera ce intrase, la acel moment, pe o evidentă pantă descendentă. Celelalte două pariuri, despre care am tot vorbit la Fotbal European în acea perioadă de mercato, erau Fabregas și Welbeck. Despre Fabregas am și scris pe acest blog, despre greșeala pe care, în opinia mea, a făcut-o Barcelona lăsîndu-l să plece. Cred că, deși sîntem la jumătatea sezonului, Fabregas e un pariu deja cîștigat. În ceea ce-l privește pe Welbeck, încă nu sînt sigur, deși semnalele sînt bune. Și aici cred că Manchester United îl putea păstra și că Arsenal a făcut o bună afacere aducîndu-l. E un fotbalist care se pretează la filozofia lui Arsene Wenger și poate reprezenta o soluție în fața porții, alături de Alexis Sanchez.

Cu Fernando Torres îmi cam pierdusem speranțele. Milan nu părea o soluție potrivită pentru el, la fel cum Torres nu părea o soluție potrivită pentru Milan. A venit însă acest transfer la Atletico, iar Fernando Torres începe să-și regăsească stilul, forma, zîmbetul. Deja cred că nu mai e pariul meu, deja a devenit pariul lui Diego Simeone.

BILETE LA TOATE MECIURILE LUI ATLETICO MADRID DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

Să ai 45.000 de oameni la prezentare, în condițiile în care nu mai reprezinți, ca jucător, ceea ce reprezentai acum aproape 10 ani vorbește de la sine despre legătura existentă între Fernando Torres și fanii lui Atletico. ”El Nino”, care între timp nu mai e deloc un copil, căci are și el, la rîndu-i, ”ninos”, a fost mereu prezent în sentimentele suporterilor madrileni. Deși a plecat, parcă n-a plecat niciodată. Spre diferență de Aguero sau Falcao, Torres era și este unul de-al lor. Aguero și Falcao au plecat așa cum au și venit, în schimb lui Torres i s-a înțeles opțiunea de a merge la Liverpool, căci atunci a fost interpretată ca un pas înainte. Pe atunci Atleti era o perpetuă criză de nervi, iar Vicente Calderon un salon psihiatric populat de cele mai puțin cunoscute simptome ale acestor crize de nervi. ”El Nino” Torres reprezenta atunci unica sursă de lumină a unui spațiu obscur, unica mîndrie a acelor oameni. Mulți au plîns cînd a plecat, destui n-au avut habar că a fost practic împins s-o facă, dar nimeni nu i-a purtat ranchiună. Poate părea bizar, căci fotbalul zilelor noatre e dominat de ranchiună, dar acesta e adevărul. Iar dovada o reprezintă cei 45.000 de oameni care au venit la prezentarea lui și i-au urat: ”bine ai revenit acasă”.

Nu știu dacă are sau nu legătură, probabil că are, dar pe ”Bernabeu”, joi seară, contra Realului, în Cupă, l-am revăzut pe Torres de la Atletico și de la Liverpool. Pentru el, cele două goluri marcate, prestația avută și fluierăturile ce i-au însoțit ieșirea de pe teren reprezintă cel mai bun doping de care putea avea parte. O injecție morală venită la momentul oportun. Iar dacă fotbalul, așa cum am spus și o s-o spun mereu, e o stare de spirit, acum Fernando Tores se simte din nou fotbalist. Ceea ce s-a întîmplat cu el la Chelsea, Milan e un episod prea scurt ca să fie analizat, reprezintă una dintre marile bizarerii ale fotbalului din ultimii ani. Diferențele între Torres de la Liverpool și Torres de la Chelsea erau atît de mari încît nu puțini căutau să și le explice punîndu-le pe seama blestemelor adresate de fanii lui Liverpool, care l-au iubit și ei mult pe Torres, la momentul ”trădării” spre Chelsea. În fond, Torres nu uitase fotbalul pe care-l jucase atît de bine pînă atunci. cred că perioada Chelsea a fost pentru el o ”nepotrivire de caracter”, că să citez din motivarea majorității divorțurilor.

BILETE LA TOATE MECIURILE DIN PRIMERA DIVISION ÎN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

Să luăm doar cele două goluri marcate pe ”Bernabeu”. La primul, gîndește perfect faza, dînd senzația că se îndepărtează de minge. Asta l-a făcut pe Sergio Ramos să fie prins pe picior greșit. Apoi finalizează ca la manual, ”de unde vine”. Destui au reacționat imediat, pe rețelele de socializare, spunînd că, la Chelsea, sigur rata. Posibil. La al doilea, demarcare în stiul său și continuare magistrală a acțiunii, cu un Pepe scos din circuit de o simplă frînă. Dincolo de goluri, felul în care a a interpretat meciul a arătat că Simeone are de-acum o altă resursă importantă pe care să se bazeze. Deja Simeone are două variante pentru zona de atac, în funcție de adversar și de jocul acestuia. Torres și Mandzukic pot oferi soluții în diferite momente ale partidelor, unul atunci cînd se mizează pe contraatac, genul partidei de pe ”Bernabeu”, celălalt atunci cînd e nevoie de cineva care să finalizeze o dominare bazată pe posesie.

Două vorbe și despre meciul în sine. Real Madrid mi se pare singura echipă din lume care, pierzînd o primă manșă cu 2-0, se consideră favorită înaintea returului. Face parte din spiritul acestui club, din tradiția sa. ”Remontada” plutea în aer și la 0-1, și la 0-1, și la 1-2, chiar și la 2-2. Doar că Atletico începe să devină o mare durere de dinți pentru fanii Realului. Se adună meciurile în care echipa lui Simeone nu poate fi depășită de, posibil, cel mai strălucitor Real Madrid din istorie. Și dacă în acea finală de la Lisabona nu exista un Sergio Ramos (ori dacă Simeone avea inspirația ca la acel corner să pună un om și la bara a doua) această durere putea deveni de-a dreptul insuportabilă. Cu un buget de aproape 4 ori mai mic, fără un Balon de Aur în lot, fără transferuri de sute de milioane, fără atîția campioni mondiali, dar avându-l pe ”Cholo” Simeone, Atletico continuă să uimească. Iar cei care scot campioana Spaniei din calculele Ligii Campionilor cred că greșesc, astăzi Atletico, în dublă manșă, poate scoate pe oricine.

BILETE LA TOATE MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

3 Comentarii
  • Gaby spune:

    Andrei stii ceva despre drepturile de televizare a campionatului spaniei de sezonul viitor , va mai tranzmite digisport si de la anul acest campionat?

  • mihai spune:

    de ce consideri acest real poate cel mai bun din istorie? campionatul s-a jucat in ultimul meci intre atletico si barcelona sau stralucirea a stat in capul lui ramos in ultimul minut ?

    • Andrei Niculescu spune:

      M-am referit la valoarea si calitatea jucatorilor, nu neaparat la trofee. Plus de asta, exista acolo cuvantul ”poate”. Asa mi se pare mie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă